
În ultima perioadă, am redirecționat o parte considerabilă din timpul și resursele mele energetice (tenta tehnică, industrială a termenului ales este voită) în relansarea unui vechi, vechi proiect personal – Numărul Trei, un, să-i spunem, „spațiu publicistic cultural”, care mai activase, în diferite forme și configurații, și în perioada 2008-2016. Acesta a fost factorul principal care a determinat absența mea din ultimele luni.
Iată un fragment din manifestul Numărul Trei:
„Numărul Trei are în nucleul existenței sale […] câteva obiective clare (însă își menține, pe termen nelimitat, dreptul la flexibilitate identitară):
- susținerea scenei muzicale underground românești, cu accent pe formațiile și artiștii compatibili cu preferințele noastre muzicale;
- prezentarea unor repere culturale care ne entuziasmează (nu numai muzicale, ci și din alte domenii artistice);
- adoptarea «recomandării» și a «expresivității» ca unice mijloace legitime de comunicare, în locul răspânditei «evaluări» a «valorii» artistice;
- crearea unui spațiu publicistic cultural: (1) onest, independent și personal, (2) profund ostil comercialismului, (3) care nu se teme să se avânte și în complexitate, avangardă sau teritorii stilistice dominate de poezie, intensitate și vulnerabilitate, (4) constructiv și descriptiv, nu critic și prescriptiv, (5) bazat exclusiv pe entuziasm și pasiune.
Locul artei nu este pe galantar.
Locul rinocerilor este în sălbăticie.”
De altfel, Manifestul și articolul dedicat istoriei site-ului explică, în detaliu, menirea proiectului.
Profit, totodată, de această resurecție pentru a găsi o nouă motivație de a mă îndrepta către toate direcțiile pe care îmi doresc să le explorez și a oferi o structură textelor mele. Astfel, dacă incursiunile în tematici filosofice sau politice vor rămâne pe alexandruzamfir.ro (și în cărțile mele), Numărul Trei îmi va oferi prilejul de a trata și subiecte din următoarele arii:
- muzică (de exemplu – articolul despre EP-ul Ghost Year al celor de la Valerinne);
- film (The Prefab People, 1982, regizat de Béla Tarr);
- cărți (Cântecul sirenelor. Cum a devenit atenția cea mai amenințată resursă a lumii de Chris Hayes);
- concerte (Luna Amară live în Berăria H sau Messa live în Salonic);
- alte evenimente (proiecția filmului The Shining la IMAX);
- interviuri (discuția cu Bogdan Rusu / BRUS).