Anul electoral 2024 va reprezenta, categoric, un moment capital pentru România democratică, poate cel mai important din punct de vedere politic după 1996 și 2000 – am scris pe larg despre subiect într-un articol anterior, îndrăznind să militez pentru necesitatea unui vot „pro-sistem”, indiferent de nemulțumirile și animozitățile acumulate[1]. Deși există încă multe necunoscute esențiale privind alianțele și candidații care se vor angrena anul viitor în lupta din ringul politic, declarațiile și sondajele ce plutesc în apele tulburi ale presei încep să ne releve câteva direcții și aspecte notabile. Analizele preelectorale efectuate de analiștii politici cu normă întreagă sunt rareori ținute în frâu de rațiune și gândirea critică. Scopul lor pendulează, mai degrabă, undeva între dorința de a atrage publicul către diferite trusturi media (făcând uz cu generozitate de elementele șocului și spectacolului), satisfacerea propriilor orgolii de pretinși experți și aventurarea asumată în predicții cu iz de jocuri de noroc, în speranța unui deznodământ fericit. De aceea, de prea multe ori, analizele se transformă în speculații interesate sau profeții ale unor pariori politici. Dacă nu din alte motive, măcar pentru a evita jena și ridicolul de a fi fost tranșant în privința unor subiecte puternic influențate de metehnele hazardului, încerc, pe cât posibil, să îmi mențin pronosticurile și comentariile politice în zona obiectivității precaute și în limitele unei minimale necesități.
Două sondaje recente ne prezintă starea electoratului aflat în așteptarea alegerilor parlamentare[2] și prezidențiale[3]. Ce învățăminte rezonabile putem deduce din acestea?
1) Pentru prima dată după 1989, exceptând momentul 2000, tema principală a alegerilor nu pare a mai fi (nici în realitate, dar de data aceasta nici în percepția majorității electoratului) confruntarea pretins ideologică dintre „stânga” și „dreapta”. În primul deceniu postrevoluționar, aceasta a luat forma rivalității violente dintre „anticomuniști” și „neocomuniști”, iar după 2000 s-a manifestat prin tensiunile constante dintre frontul PNL-PD (fie el într-o stare unitară sau de fragmentare temporară – în 2008, PSD și PDL au format o coaliție efemeră de guvernare împotriva PNL condus de Tăriceanu; în 2012, PNL s-a deplasat către stânga, în cadrul USL, iar PDL și-a asumat rolul de apărător al politicilor de dreapta; în 2014, cele două au fuzionat) și eternul, masivul PSD. Circa jumătate dintre alegători rămân, astăzi, fideli PSD și PNL, deși cele două partide își împart responsabilitatea guvernării de aproape doi ani, printr-o construcție politică sincretică, irelevantă din perspectiva cutumei politice a dihotomiei stânga-dreapta. Chiar dacă alianța PSD-PNL tinde să fie văzută drept una mai degrabă de stânga[4], datorită forței superioare a PSD, aproape fantezistul pol al forțelor de dreapta[5] nu suscită prea mult entuziasm popular: PMP rămâne plasat, pe cont propriu, sub pragul electoral, Forța Dreptei este absolut insignifiantă din toate punctele de vedere, iar USR se dovedește structural incapabilă de creștere, dând impresia că, în lipsa unei reinventări identitare, și-a atins deja punctul culminant, odată cu scurta sa aventură guvernamentală. Abandonarea specificității temelor de stânga și dreapta este susținută și de faptul că, în premieră, un potențial candidat independent (în ciuda trecutului său legat de PSD), Mircea Geoană, reprezintă momentan prima opțiune în sondajele privind alegerile pentru președinție.
Trecerea în plan secund a luptei dintre stânga și dreapta este, în opinia mea, benefică, deoarece nu reprezenta, oricum, decât o acoperire pentru adeziunea necondiționată și irațională față de anumite partide, precum și o sursă de polarizare în interiorul blocului democratic. Acesta trebuie, mai mult decât niciodată, să dea dovadă de măcar un minim spirit de unitate – care necesită o adeziune condiționată, rațională.
2) În aceste condiții, tema electorală a anului 2024 se conturează a fi, conform așteptărilor, ciocnirea dintre partidele democratice, pro-occidentale, pro-ucrainene și cele extremiste, eurosceptice, pro-ruse – un examen al maturității sistemului imunitar democratic. Nu vor fi supuse votului doar funcții publice, va fi pusă sub semnul întrebării chiar apartenența la valorile democratice și umaniste ale lumii libere, reprezentată de instituțiile euroatlantice. România a trecut printr-un episod similar și în 2000, când dreapta moderată, secătuită de crizele constante ale guvernării CDR și impactul social-economic al acestora, a fost împinsă în plan secund de valul populist al PRM. Contextul actual este unul mult mai grav (și mult mai fertil pentru violență politică și tiranie), revirimentul extremismului românesc fiind parte dintr-un curent global de opoziție puternică împotriva democrației, cu epicentrul în Ucraina invadată militar de noua Armată Roșie (context extern pe care l-am discutat, de asemenea, mai pe larg în articolul „2024”, menționat mai devreme). Cu AUR la fel de puternică precum PNL și SOS România trecând pragul electoral, extremiștii au toate șansele să se apropie de rezultatul obținut de PRM în 2000 (24%-26% din mandatele celor două camere) sau, mai degrabă, să îl depășească.
Acțiunile extrem de violente ale AUR și activitatea intensă pe care membrii partidului o desfășoară deja, cu mult timp înainte de începutul campaniei electorale, demonstrează din plin faptul că extremismul va amenința alegerile democratice din anul 2024. Într-o recentă manifestare extrem de sinistră, cu un puternic conținut simbolic pentru degradarea mediului politic, susținătorii AUR au fost prezenți la deschiderea noului anul universitar la Școala Națională de Studii Politice și Administrative, împărțind pliante care îi „îndeamnă pe tineri să renunțe la studiile universitare și să se înscrie în AUR”[6] – acțiuni descrise de Rectorul SNSPA, prof. univ. dr. Remus Pricopie, drept „atacuri legionaro-fasciste la adresa universităților”[7]. Nucleul fascist al formațiunii respective începe să iasă la suprafață, să fie recunoscut și respins de către veritabilii democrați – mobilizând totodată, din păcate, multe persoane care abia așteptau ca un partid să aibă „curajul” de a ridica violența și ura la rangul de politici. Cât de aproape suntem de mitinguri în care să fie arse cărți?
Sondajele citate mai sus confirmă, așadar, rolul central pe care extremismul politic îl va juca în alegerile anului 2024, deoarece: a) AUR nu mai reprezintă demult un outsider, ci un partid consolidat, de calibrul PNL; b) avem un al doilea partid extremist cu șanse de a accede în parlament, SOS România; c) George Simion ocupă a treia poziție în clasamentul preferințelor pentru alegerile prezidențiale, după Mircea Geoană și Marcel Ciolacu, fiind cotat însă cu șanse de a pătrunde în turul al doilea. În același timp, turbulențele generate de extremiști în societatea românească devin tot mai frecvente și severe…
3) Oricât de nenaturală și instabilă ar fi părut atunci când a fost încropită în urma crizei politice din toamna anului 2021, iată că alianța PSD-PNL a reușit să supraviețuiască pe termen lung (mai mult decât alte asocieri politice naturale și, teoretic, stabile, precum guvernarea PNL-USR), demonstrând că este o opțiune politică viabilă. Cine s-ar fi așteptat, acum doi ani, ca rotația bizară a prim-miniștrilor, programată în 2023, chiar să se producă? În ciuda înțepăturilor care continuă inevitabil să se producă între membrii celor două partide, președinții Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă rămân consecvenți liniei echilibrate și diplomatice pe care au impus-o relațiilor reciproce. Riscul ieșirii de la guvernare înainte de alegeri, ca o încercare de a înlătura o parte din erodarea guvernamentală, nu poate fi exclus categoric – nici riscul ca la conducerea PSD sau PNL să ajungă figuri noi, ostile continuării colaborării. Însă majoritatea declarațiilor lansate în mass-media în ultima perioadă de liderii partidelor par să indice, mai degrabă, posibilitatea unei alianțe fie preelectorale, fie postelectorale între PSD și PNL. Chiar dacă nu vor candida în cele din urmă pe liste comune, pare mult mai plauzibil ca PSD și PNL să nu se angajeze într-o luptă directă și totală în campanie, cel puțin nu cu brutalitatea obișnuită, deoarece a) câștigă mai mult cooperând, în anticiparea unei viitoare guvernări comune și b) electoratul nu pare să își dorească în mod special acest lucru, în contextul actual.
4) Ținând cont de cele trei puncte discutate mai sus, îmi mențin opinia că, dacă nu se va produce între timp o ruptură între cele două partide, fiind eliminată posibilitatea formării unei alianțe înainte sau după alegeri, singura variantă care poate garanta păstrarea extremismului în afara guvernării rămâne un vot acordat PSD și/sau PNL (în special) la alegerile parlamentare (votul împotriva lui George Simion la alegerile prezidențiale este subînțeles). Discuția rămâne deschisă privind oportunitatea și eficiența politicilor și reformelor guvernării actuale (valabil pentru orice guvernare democratică). De asemenea, PSD și PNL sunt două dintre partidele care au contribuit decisiv la structurarea României postdecembriste, iar multe dintre carențele și malformațiile acesteia li se pot imputa din plin. Apartenența la valorile occidentale veritabile rămâne și astăzi doar una parțială și deseori superficială, în rândurile ambelor partide – există multe voci retrograde, precum, de exemplu, cea a liderului senatorilor PSD, Lucian Romaşcanu, care justifica recent întârzierea adoptării unor măsuri indispensabile pentru garantarea respectării drepturilor omului în România prin invocarea unor „diferențe culturale”, după modelul Viktor Orbán: „trebuie să se înţeleagă la nivel european că există diferenţe culturale importante între statele membre”[8]. Situația este departe de a fi una ideală, iar într-un context mondial și local normal, căutarea unui partid orientat mai mult către democratizarea accelerată a societății românești ar fi fost extrem de binevenită. În contextul real în care ne aflăm astăzi, prioritatea rămâne conservarea democrației, din punct de vedere sistemic, structural. Un bloc democratic PSD-PNL pare să rămână invulnerabil, pentru moment, în fața asaltului extremist, fiind capabil să genereze o majoritate solidă. Oricare ar fi eșecurile partidelor ce au guvernat România după ’90, acestea au reușit totuși să creeze un sistem capabil să ducă la îndeplinire visul integrării euroatlantice, luptând cu dificultăți pe care de multe ori nu le recunoaștem sau acceptăm (Andrew Noble, Ambasadorul Marii Britanii în România, despre politicienii români: „Cred că au o misiune foarte grea aşa că unul din lucrurile pe care le-am învăţat este să îi respect”[9]). Un sistem în care, iată, astăzi, o măsură vitală pentru dezvoltarea culturii politice democratice, precum introducerea în programa școlară a cursului „Istoria Evreilor. Holocaustul”[10], a putut fi pusă în practică, având o puternică susținere politică, în timpul unui reviriment al antisemitismului la nivel mondial. Un sistem ai cărui lideri actuali își manifestă constant susținerea necondiționată pentru cauza Ucrainei, demonstrând că, dincolo de insuficiențele lor, rămân conștienți de specificul marilor amenințări curente la adresa interesului național:
„Valul masiv de dezinformare, impulsionat de propaganda care a venit odată cu invadarea ilegală a Ucrainei de către Rusia şi care a permis renaşterea naţionalismului, este un pericol din ce în ce mai mare pentru societatea românească. Este necesar un efort comun al instituţiilor naţionale şi internaţionale, dar şi al cetăţenilor, pentru a contracara efectele tot mai nocive ale dezinformării, care pun în pericol însăşi securitatea statelor.”[11]
În ciuda restricțiilor constituționale ce îl înconjoară, nu trebuie să neglijăm nici influența pe care Președintele României o poate avea asupra evoluției statului, chiar confruntat cu o majoritate ostilă. Beneficiind de legitimitatea sporită oferită de prezența mult mai ridicată, de regulă, la alegerile prezidențiale, președintele își permite asumarea unor proiecte care îi depășesc atribuțiile concrete. Traian Băsescu sau Klaus Iohannis au reușit să influențeze puternic jocul politic, chiar și obligați să acționeze în cadrul unor guvernări de culoare politică opusă. De aceea, chiar dacă PSD și PNL păstrează extremismul departe de guvernare după 2024, prezența la Cotroceni a unui populist cazon și filistin precum George Simion ar putea fi suficientă pentru a sabota și demoraliza cursul democratic al țării noastre. De aceea, este obligatoriu votul împotriva liderului AUR, mai ales, desigur, dacă acesta pătrunde în lupta decisivă din turul al doilea. Ca fost (la momentul alegerilor) secretar general adjunct al NATO, Mircea Geoană ar putea reprezenta, trebuie să recunoaștem, obiectiv, indiferent de preferințele politice personale, o opțiune foarte adecvată situației geopolitice concrete (însă orice opțiune democratică rămâne una preferabilă lui Simion). Vladimir Putin nu se mai sfiește demult să declare că vrea să construiască „o lume nouă”[12]. Noua sa lume este, de fapt, una demult învechită: o lume a tiraniei, războiului, terorii, violenței și crimei, o distopie sovieto-fascistă clădită pe munți de cadavre, întreținută prin represiune, subjugare, suprimarea drepturilor omului și a legității internaționale. Crearea noii sale lumi implică profanarea mormintelor celor striviți de curentele extremiste ale secolului trecut, de toți tiranii istoriei. Deși pacea fost deocamdată prezervată pe teritoriul României, statul nostru este situat, la propriu, pe muchia unui război extrem de fierbinte, care poate deveni oricând contagios, cu consecințe aproape inimaginabil de sumbre, în timp ce războiul neconvențional dus de Rusia prin intermediul propagandei de export s-a infilitrat de multă vreme și dincolo de granițele naționale, devenind o realitate zilnică, așa cum inamicii democrației au ținut să ne reamintească și la deschiderea anului universitar. Alegerile din 2024 vor fi, așadar, alegeri în vremuri de război, și voi continua să susțin cu stăruință că trebuie tratate ca atare. Adevărata lume nouă, singura lume nouă pe care ne-o putem imagina fără a fi doborâți de săgețile deznădejdii, este cea la care începuserăm să lucrăm deja după sfârșitul Războiului Rece. Trebuie să judecăm pragmatic și să ne asigurăm că luăm, individual, toate deciziile care să sprijine acest deziderat. Soteriologia politică arborată de AUR („suntem probabil ultima şansă a naţiunii noastre să se opună curentului […] de distrugere a naţiunii noastre”[13]), falacioasă și antidemocratică, nu trebuie lăsată să se extindă – libertatea trebuie salvgardată, nu orientarea politică.
[1] Alexandru Zamfir, „2024”, alexandruzamfir.ro, 19.03.2023, https://alexandruzamfir.ro/2024-partea-i/, accesat în data de 09.10.2023.
[2] Robert Kiss, „Sondaj CURS: Partidul lui Șoșoacă face pragul. PSD conduce în intenția de vot, diferență de un procent între PNL și AUR”, Digi 24, 25.09.2023, https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/sondaj-inscop-mircea-geoana-favorit-la-prezidentiale-urmat-de-ciolacu-si-simion-2525947, accesat în data de 09.10.2023.
[3] Bogdan Păcurar, „Sondaj INSCOP: Mircea Geoană, favorit la prezidențiale, urmat de Ciolacu și Simion”, Digi 24, 02.10.2023, https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/sondaj-inscop-mircea-geoana-favorit-la-prezidentiale-urmat-de-ciolacu-si-simion-2525947, accesat în data de 09.10.2023.
[4] Liviu Cojan, „Kelemen, despre posibilitatea ca PSD şi PNL să candideze pe liste comune: La parlamentare, da, categoric, va fi un bloc de stânga”, Digi 24, 04.10.2023, https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/kelemen-despre-posibilitatea-ca-psd-si-pnl-sa-candideze-pe-liste-comune-la-parlamentare-da-categoric-va-fi-un-bloc-de-stanga-2530303, accesat în data de 09.10.2023.
[5] Sabina Fati, „Alianța USR-PMP-Forța Dreptei: Cine ar fi marele câștigător?”, DW, 19.06.2023, https://www.dw.com/ro/analiz%C4%83-alian%C8%9Ba-usr-pmp-for%C8%9Ba-dreptei-cine-ar-fi-marele-c%C3%A2%C8%99tig%C4%83tor/a-65956912, accesat în data de 09.10.2023.
[6] „Rectorul SNSPA, prof. univ. dr. Remus Pricopie: «George Simion, președintele AUR, a ales să promoveze discursul urii la SNSPA și să redeschidă calea atacurilor legionaro-fasciste la adresa universităților»”, SNSPA, 02.10.2023, https://snspa.ro/rectorul-snspa-remus-pricopie-george-simion-presedintele-aur-a-ales-sa-promoveze-discursul-urii-la-snspa/, accesat în data de 09.10.2023.
[7] Ibidem.
[8] Livia Popescu, „Romașcanu, despre recunoașterea familiilor LGBT: Există diferențe culturale importante între statele membre”, Agerpres, 27.09.2023, https://www.agerpres.ro/politica/2023/09/27/romascanu-despre-recunoasterea-familiilor-lgbt-exista-diferente-culturale-importante-intre-statele-membre–1176482, accesat în data de 09.10.2023.
[9] „Ambasadorul Marii Britanii: Mi-am început cariera în România, o închei în România”, Agerpres, 28.09.2023,https://www.agerpres.ro/politica/2023/09/28/video-interviu-ambasadorul-marii-britanii-mi-am-inceput-cariera-in-romania-o-inchei-in-romania–1177248, accesat în data de 09.10.2023.
[10] Daniel Florea, „Ciolacu: Predarea în școli a cursului «Istoria Evreilor. Holocaustul» va contribui la consolidarea unei democrații reziliente”, Agerpres, 03.10.2023,https://www.agerpres.ro/politica/2023/10/03/ciolacu-predarea-in-scoli-a-cursului-istoria-evreilor-holocaustul-va-contribui-la-consolidarea-unei-democratii-reziliente–1179514, accesat în data de 09.10.2023.
[11] Sorinel Peneş, „Ciucă, la EARC: Este vital să obținem decizia politică de deschidere a negocierilor de aderare la UE a Republicii Moldova și Ucrainei”, Agerpres, 28.09.2023,https://www.agerpres.ro/politica/2023/09/28/ciuca-la-earc-este-vital-sa-obtinem-decizia-politica-de-deschidere-a-negocierilor-de-aderare-la-ue-a-republicii-moldova-si-ucrainei–1177084, accesat în data de 09.10.2023.
[12] Sorin Popescu, „Vladimir Putin: Misiunea Rusiei este să «construiască o lume nouă»”, Agerpres, 05.10.2023, https://www.agerpres.ro/politica-externa/2023/10/05/vladimir-putin-misiunea-rusiei-este-sa-construiasca-o-noua-lume–1181470, accesat în data de 09.10.2023.
[13] Nona Jalbă, „Simion le cere tinerilor simpatizanți ai AUR să nu se lase descurajați de nepăsarea unora din cercul lor de prieteni”, Agerpres, 14.09.2023, https://www.agerpres.ro/politica/2023/09/14/simion-le-cere-tinerilor-simpatizanti-ai-aur-sa-nu-se-lase-descurajati-de-nepasarea-unora-din-cercul-lor-de-prieteni–1169593, accesat în data de 09.10.2023.