„Grecia e mistuită de incendii, pe o caniculă înfiorătoare. Turiștii văd cum elicopterele pompierilor iau apă din mare”[1] ne anunță unul dintre numeroasele titluri cu valențe apocaliptice din această perioadă, realizând totodată o involuntară și acidă satiră a paradoxurilor capitalismului „târziu”. Provocările modernității, de la încălzirea globală până la criza imigranților, de la inegalitatea economică până la armele de distrugere în masă, sunt deosebit de complexe și, în ciuda tuturor eforturilor, nu identificăm soluții simple prin care să le gestionăm rapid și eficient. Totuși, dincolo de această complexitate aparent inextricabilă, nu putem nega faptul că există numeroase decizii voluntare ale populației globale care agravează crizele preexistente (majoritatea apărute, la rândul lor, tot în urma unor decizii voluntare nefericite) și continuă să creeze unele noi. Sunt conștient că afirmația pare obscură, deoarece nu există o mișcare ordonată sau coordonată prin care „populația globală”, ca entitate omogenă, să poată lua decizii. Dar este clar, privind numeroase evenimente concrete din ultima perioadă, că, în ciuda iluminismului, a revoluției științifice și a dezvoltării sociale și ideologice din perioada postbelică, nu am atins încă o masă critică a oamenilor care iubesc instinctiv rațiunea, pacea, adevărul și cunoașterea și condamnă instinctiv iraționalul, violența, minciuna și ignoranța. Cât timp această masă critică nu va fi atinsă, civilizația noastră va rămâne vulnerabilă în fața curenților imprevizibili ai istoriei, iar multe dintre triumfurile unei generații vor putea fi ușor demontate de succesori – rațiunea, pacea, adevărul și cunoașterea trebuie protejate printr-un efort constant.
Este vital să realizăm că problemele cele mai pregnante care torturează civilizația modernă în momentul actual nu sunt în esență irezolvabile. Nu există legi ale naturii care interzic speciei noastre să progreseze, să depășească acest moment tulbure al istoriei. Declanșarea războiului, fie el convențional sau nuclear, este întotdeauna rezultatul unei decizii voluntare luate de un om sau un grup de oameni. Emisiile de gaze cu efect de seră, defrișările, poluarea cu plastic și celelalte efecte nocive asupra mediului cauzate de era industrială ar putea fi, prin consens politic, mult diminuate și chiar eliminate, pe termen mediu, prin campanii intensive de cercetare științifică și recalibrare economică. Inegalitatea economică și sărăcia extremă nu au fost niciodată în istoria umanității atât de abordabile – reducerea risipei, gestionarea și redistribuirea responsabilă a resurselor le-ar putea ameliora considerabil, domolind totodată tensiunile și fricțiunile sociale pe care acestea le generează, cu consecințe catastrofale. Ignoranța, incultura, dogmatismul, intoleranța ar putea fi ținute sub control printr-o campanie educațională susținută, care să reteze din rădăcini fluxul prin care generațiile viitoare sunt infectate cu virusul propagandei. Lăcomia morbidă a oligarhilor capitaliști sau totalitari ar putea fi descurajată prin consolidarea unei culturi globale în care sunt prețuite pacea și valorile etice, în loc de îmbogățire și glorificarea puterii. De ce par totuși aceste realizări profund utopice, deși, propriu-zis, nu există nimic fundamental irezolvabil în cauzele problemelor severe ce cutremură modernitatea? Exact din cauza motivului enunțat în primul paragraf: nu am atins încă masa critică necesară.
Cetățenii tipici din statele care actualmente dictează cursul și standardele civilizației, aproape toate (încă) democratice, au, pe lângă nivelul regesc de trai de care se bucură, chiar și în interiorul clasei mijlocii, un atu incalculabil de valoros: ei pot contribui la progresul speciei umane fără a depune niciun efort notabil, fără a își sacrifica considerabil timpul, energia sau stilul de viață. Tot ceea ce trebuie să facă este să voteze în mod responsabil. Să se asigure că nu acordă puterea unor politicieni ce acționează contrar valorilor democratice, umaniste și raționale a căror epocă începuse să fie în sfârșit instaurată începând cu anul 1945, după vărsări imemoriale de sânge. Să judece în mod rațional și obiectiv oferta politică pe care o au în față; nu impulsiv, în baza emoțiilor și a intereselor personale imediate. Pentru că, ducând chiar și egoismul la extrem, trebuie să realizăm că interesele personale imediate sunt vaporizate de flama extincției. În urma votului responsabil, guvernanții vor fi împuterniciți să contracareze încălzirea globală sau expansiunea extremismului politic, fără a se teme că își vor pierde creditul electoral prin măsuri corecte, necesare, dar impopulare. Iată ce departe ne situăm, de fapt, de utopie: cerem, doar, cetățenilor din puternicele state democratice ale lumii să voteze responsabil. Astfel, de la guvernare la guvernare, sfera progreselor ireversibile obținute de umanitate se va solidifica și expanda. În paradigma culturală actuală a Occidentului, sclavagismul (în forma sa istorică – desigur, încă mai avem de luptat cu sclavia modernă) sau tortura și execuțiile publice sunt dezavuate în mod ireversibil. Puțini cetățeni în deplinătatea facultăților mintale ar susține astăzi asemenea orori; ar trebui să se producă un cataclism politic teribil pentru a regresa în această privință. Atât sclavagismul, cât și tortura și execuțiile publice au reprezentat însă, pentru o lungă vreme, fenomene sociale firești, inclusiv în Vest (din păcate, ele încă supraviețuiesc în alte culturi blocate în barbarie). Exact aceeași transformare anihilatoare trebuie să se petreacă și în privința naționalismului, șovinismului, xenofobiei, homofobiei, militarismului, rasismului, populismului, dogmatismului religios sau a discursului irațional. Multe dintre aceste flageluri păreau, în ultimele decenii, înscrise și accelerând pe drumul către extincție, însă revirimentul lor recent demonstrează că suntem foarte departe de a atinge acest nivel.
Ce înseamnă totuși a vota responsabil? Nu cumva este o noțiune echivocă, plasată prea adânc în teritoriul subiectivității depline? „Partidul de extremă-dreapta Alternativa pentru Germania (AfD) a făcut un nou pas în progresul său electoral duminică seara, alegând primul său primar cu normă întreagă al unei municipalităţi, la o săptămână după ce a câştigat primul district […].”[2] Iată un exemplu extrem de simplu de iresponsabilitate și iraționalitate electorală: alegerea democratică de către populația Germaniei a unui partid, în esență, neonazist. Neonaziști în structurile de putere politică germane – iresponsabil și irațional, fără drept de apel! Este iresponsabil și irațional să crezi, de exemplu, că expulzarea imigranților ilegali din Marea Britanie în… Rwanda[3] va contribui în vreun fel la rezolvarea sau măcar ameliorarea crizei imigranților. Tot în Marea Britanie – este iresponsabil și irațional, cu toată tradiția democratică pe care o ai în spate, să te lași dus de nas de populiști de cea mai joasă speță și să susții măsuri radicale și fanteziste precum Brexitul, doar pentru a le regreta apoi[4]. Este iresponsabil și irațional să susții alimentarea și inflamarea naționalismului sârb, după ce acesta a provocat anterior un deceniu de măceluri și orori incalificabile, contestând ordinea impusă prin acordul de pace de la Dayton[5]. Este iresponsabil și irațional să trimiți în Parlamentul European și în Parlamentul României un individ precum George Becali, care consideră că marșul Bucharest Pride lasă în urmă draci care pot provoca accidente rutiere și care trebuie îndepărtați cu apă sfințită: „Duhurile rele, dracii rămân în urma lor pe Calea Victoriei şi fac oamenii accident cu maşina mâine, poimâine, peste o săptămână. […]Merg pe Calea Victoriei şi sfinţesc cu agheasmă, că mai rămân draci pe acolo, pe o trecere de pietoni, pe o scară de bloc.”[6]
Pragmatic vorbind, chiar cinic, nu este nevoie nici măcar să facem apel la conștiință și moralitate pentru a încerca să convingem omul tipic din democrațiile consolidate ale lumii să voteze responsabil și rațional. El trebuie doar să înțeleagă că întregul său mod confortabil de viață este în cădere liberă, iar impactul catastrofal cu fundul prăpastiei reprezintă doar o chestiune de timp. Schimbările climatice și extremismul politic sunt crize generate de alegeri extrem de proaste, exacerbate de alte alegeri extrem de proaste. Suntem la doar câteva alte alegeri proaste de un dezastru fără precedent. Într-o analiză scurtă, dar extrem de penetrantă, publicată de CNN, este evidențiată virulența valului actual de populism și extremism european:
„Extremist parties that were once excluded from governing coalitions are increasingly propping them up, and the membrane separating the far and center right is proving increasingly permeable.
[…]
What we are seeing is a different sort of populism to the one that wracked the US and UK in 2016: A populism fueled by the collapse of the cordon sanitaire between mainstream conservatives and the far right, and one which may have learned the lessons of its short-lived predecessors.”[7]
Rezistența de care a dat dovadă Europa în timpul crizelor recente (recesiunea economică din 2008, mandatul lui Donald Trump, Brexit, valul de imigranți generat de războiul civil din Siria) a reprezentat un rezervor global de urgență, în care nivelul democrației a rămas unul mereu ridicat. Astăzi, partidele și liderii antidemocratici se infiltrează cu tot mai mare succes în interiorul sistemelor politice naționale europene, din nord până în sud și din vest până în est, gripându-le mecanismele și închizându-le sistemele imunitare. În loc de flexibilitatea cu care ne obișnuise, Europa, și odată cu ea democrația globală, al cărei motor a rămas odată cu declinul Americii, începe să arate fisuri majore. Tocmai pentru că extremiștii încearcă se deturneze civilizația folosind, acum, regulile jocului electoral (după ce forța pare să fi eșuat), un vot responsabil și rațional este suficient pentru a îi respinge. Așa cum spuneam, dacă nu pentru un alt motiv, plasat undeva în spectrul idealismului (pentru că idealismul pur în politică tinde, chiar și atunci când este bine intenționat, să lase în urmă dâre de sânge), cetățeanul democratic modern trebuie să își facă griji deoarece își va pierde dreptul la libertate, siguranță și confort, pe care a ajuns să îl considere un dat natural. Stând pe plajă și bucurându-se de concediul binemeritat, în timp ce pompierii se luptă, în plan secund, cu planeta cuprinsă de flăcări, poate că va începe să își cântărească puțin mai atent conduita electorală în viitor.
Ce prag va fi atins mai întâi? Masa critică a rațiunii sau punctul din care extincția devine inevitabilă? Vom vota împreună răspunsul corect la această întrebare, în următorii ani.
[1] „Grecia e mistuită de incendii, pe o caniculă înfiorătoare. Turiștii văd cum elicopterele pompierilor iau apă din mare”, Știrile PRO TV, 21.07.2023, https://stirileprotv.ro/stiri/international/grecia-e-mistuita-de-incendii-pe-o-canicula-infioratoare-turistii-vad-cum-elicopterele-pompierilor-iau-apa-din-mare.html, accesat în data de 29.07.2023.
[2] Alic Mîrza, Andreea Preda, „Germania: Primul primar de extremă-dreapta, în estul țării”, Agerpres, 02.07.2023, https://www.agerpres.ro/politica-externa/2023/07/02/germania-primul-primar-de-extrema-dreapta-in-estul-tarii–1133651, accesat în data de 29.07.2023.
[3] Mihaela Toth, „Regatul Unit: Controversata lege vizând combaterea imigrației ilegale a fost adoptată de parlament”, Agerpres, 18.07.2023, https://www.agerpres.ro/politica-externa/2023/07/18/regatul-unit-controversata-lege-vizand-combaterea-imigratiei-ilegale-a-fost-adoptata-de-parlament–1141470, accesat în data de 29.07.2023.
[4] Tudor Martalogu, „Nivel record al britanicilor care consideră că Brexitul a fost o greșeală”, Agerpres, 18.07.2023, https://www.agerpres.ro/politica-externa/2023/07/18/nivel-record-al-britanicilor-care-considera-ca-brexitul-a-fost-o-greseala–1141483, accesat în data de 29.07.2023.
[5] Adriana Matcovschi, Andreea Lãzãroiu, „Bosnia: Înaltul reprezentant al comunității internaționale anulează două legi controversate ale entității sârbe”,Agerpres, 02.07.2023, https://www.agerpres.ro/politica-externa/2023/07/02/bosnia-inaltul-reprezentant-al-comunitatii-internationale-anuleaza-doua-legi-controversate-ale-entitatii-sarbe–1133495, accesat în data de 29.07.2023.
[6] Eusebi Manolache, „Bucharest Pride/ George Becali: Mâine mergem cu preoți să sfințim Calea Victoriei, să nu facă lumea accidente”, Agerpres, 29.07.2023, https://www.agerpres.ro/social/2023/07/29/bucharest-pride-george-becali-maine-mergem-cu-preoti-sa-sfintim-calea-victoriei-sa-nu-faca-lumea-accidente–1147170, accesat în data de 29.07.2023.
[7] Christian Edwards, „Why are far-right parties on the march across Europe?”, CNN, 22.07.2023, https://edition.cnn.com/2023/07/22/europe/europe-populism-far-right-extreme-intl-cmd, accesat în data de 29.07.2023. Traducerea autorului: „Partide extremiste care erau cândva excluse din coalițiile de guvernare le sprijină tot mai mult, iar membrana care separa extrema de centru-dreapta se dovedește a fi din ce în ce mai permeabilă. […] Ceea ce vedem este un alt tip de populism decât cel care a zguduit SUA și Marea Britanie în 2016: un populism alimentat de colapsul cordonului sanitar dintre conservatorii mainstream și extrema dreaptă, și unul care s-ar putea să fi învățat lecțiile predecesorilor săi de scurtă durată.”