„Studiul istoriei nu constituie un manual cu instrucțiuni care să poată fi aplicate automat; istoria ne învață prin analogii, aruncând lumină asupra consecințelor probabile ale situațiilor comparabile. Dar fiecare generație trebuie să hotărască singură care situații sunt comparabile.”[1]
Regresul democrației nu mai poate reprezenta o surpriză pentru nimeni în momentul de față[2], fiind un proces clar, conturat de cel puțin un deceniu (libertatea globală a fost în declin pentru 17 ani consecutivi[3]), în ciuda dezbaterilor încă existente în privința amplorii sau reversibilității fenomenului[4]. Anul 2016 a fost un moment critic pentru democrație, deja aflată sub asalt în Europa Centrală și de Est și în Asia Centrală[5], din cauza referendumului în urma căruia Marea Britanie a părăsit Uniunea Europeană și, mai ales, din cauza câștigării cursei prezidențiale din Statele Unite de către Donald Trump, eveniment în urma căruia superputerea nord-americană, considerată anterior șablonul și centrul de greutate al libertății globale, a început să fie clasificată constant drept un stat afectat de regrese democratice grave[6]. Pandemia a exacerbat criza preexistentă[7], iar lumea democratică a privit șocată mai întâi tentativa de insurecție a susținătorilor lui Trump, pe 6 ianuarie 2021, un moment care putea fi fatal pentru democrația americană (deși dezastrul a fost evitat, la limită, consecințele continuă să se manifeste), iar apoi retragerea haotică a trupelor americane din Afganistan, în luna august a aceluiași an (la nivel simbolic, un nou „Saigon”, eveniment prin care s-a încheiat într-un mod extrem de confuz și abrupt – în niciun caz printr-o victorie netă a Occidentului împotriva terorismului – reacția declanșată de Statele Unite în urma atacurilor teroriste din septembrie 2001).
După ani în care eroziunea democrației s-a produs tăcut, relativ departe de privirile opiniei publice, slăbiciunea accentuată a Occidentului începe să devină acum din ce în ce mai vizibilă, în special prin ingerințele constante ale factorilor externi în cadrul proceselor electorale interne – de exemplu, cazul Canadei (intervenția Chinei[8]) sau, evident, cel mai notabil, cazul Statelor Unite ale Americii (intervenția Rusiei[9]). Aceste imixtiuni ale regimurilor totalitare în cadrul politicii interne a democrațiilor consolidate din Vest erau pur și simplu de neimaginat cu două decenii în urmă – sistemul social imunitar funcționa încă în parametri optimi. Impotența politică a instituțiilor occidentale, alimentată inițial din exterior, dar căpătând între timp o viață proprie, afectează grav coeziunea blocului occidental, credibilitatea și viabilitatea sa. State din interiorul Uniunii Europene își permit, practic, fără repercusiuni, să legifereze sau să emită declarații contra principiilor de bază ale organizației: de exemplu, Ungaria aprobă un amendament prin care este autorizată denunţarea „oricărei puneri sub semnul întrebării” (!) a căsătoriei dintre un bărbat și o femeie, pentru a proteja „modul de viaţă maghiar”[10], în timp ce premierul Poloniei susține în mod deschis reintroducerea pedepsei capitale[11]. Turbulențele interne ale Occidentului cauzează scăderea prestigiului și a puterii acestuia de a influența evoluția globală. Orice individ cu o minimă cultură politică înțelege nevoia stringentă de a avea o „poliție” globală, înzestrată cu autoritatea morală și legală, precum și cu forța (militară, dar și economică) de a interveni pentru gestionarea și izolarea focarelor de criză (precum trebuie să se întâmple astăzi, de exemplu, în fierbintele Kosovo[12]), înainte ca acestea să degenereze în masacre sau conflagrații. Pe măsură ce Organizația și Carta Națiunilor Unite sunt anesteziate și chiar deturnate de către facțiunile antidemocratice, iar NATO și UE sunt sabotate din interior, devenind tot mai incapabile să acționeze unitar, pe scena globală se conturează un vid de autoritate de care încearcă din răsputeri să profite regimurile totalitare și curentele politice extremiste.
Acest context global generează incertitudine față de viitor, instabilitate politică și economică și vulnerabilitate instituțională și militară – un mediu în care democrația nu are cum să mai prospere. Inabilitatea Vestului (și a structurilor internaționale girate de acesta) de a opri Rusia din sângeroasa aventură imperială declanșată anul trecut, în ciuda sancțiunilor severe care ar fi trebuit, teoretic, să îngenuncheze regimul lui Putin până acum, reprezintă o dovadă clară a declinului influenței concrete exercitate de către democrațiile postbelice. În fisurile statului de drept a început deja să se instaleze, cu agresivitate canceroasă, fascismul (nu „neofascismul”, deoarece prefixul nu face decât să dea impresia că ar fi vorba despre o ideologie care a evoluat într-un fel sau altul – de fapt, totul se reduce la violență, crimă, teroare, la fel ca acum un secol). Trebuie să fac o scurtă paranteză aici – preocuparea exclusivă față de fascism nu înseamnă că diminuez în vreun fel dezastrul pe care l-a reprezentat comunismul pentru civilizația umană. Astăzi, comunismul reprezintă însă o amenințare neglijabilă; observăm că până și în regimul totalitar ridicat de Putin pe ruinele Uniunii Sovietice, ideologia de stat este una, în esență, fascistă. Doctrina comunistă nu mai este capabilă (cel puțin pentru moment) să suresciteze noile generații, care par a fi mult mai ușor manipulate de ideile extremei drepte. Pretinsa amenințare constituită de așa-numitele „neomarxism” sau „globalism” este doar o creație a propagandei ultraconservatoare, care etichetează orice preocupare de stânga drept marxism, stalinism, leninism, comunism. Răsfoind declarațiile halucinante consemnate la Conferinţa Politică a Acţiunii Conservatoare, desfășurată recent la Budapesta, trebuie să devină clar, pentru orice persoană cu rațiunea și simțul critic încă funcționale, că pretinsul „război cultural”[13] împotriva marxismului și a „globalismului” nu reprezintă decât un paravan propagandistic menit să legitimeze autoritarismul de tip fascist susținut de Trump, Orbán sau Putin. Premierul Ungariei afirmă că „Toţi suntem sub atac, în SUA şi de asemenea în UE. Este vorba despre o armă biologică dezvoltată în laboratoarele progresiste care atacă naţiunile”[14]. Într-adevăr, toți suntem sub atac – numai că, în lumea reală, este vorba despre atacul militar propriu-zis al Rusiei lui Putin, împotmolit momentan în Ucraina, spre disperarea aliaților săi, precum Trump sau Orbán. Orbán vorbește despre un fantezist război cultural purtat împotriva partenerilor din cadrul arhitecturii instituționale euroatlantice, „când există un război real alături, cu mii de morţi”[15], așa cum punctează foarte tăios David Pressman, ambasadorul Statelor Unite la Budapesta. Trump vorbește despre „o luptă istorică împotriva marxiştilor, globaliştilor şi comuniştilor din întreaga lume”[16], în timp ce, în lumea reală, soldații ucraineni duc o luptă istorică, pe câmpul de luptă, împotriva fasciștilor lui Putin. „Conservatorii” reuniți la Budapesta nu au denunțat invazia Rusiei, ci „virusul ideologiei woke”[17]… Trump și Orbán vor să ne apere de imigranți și de „ideologia de gen”, nu de bombele rusești sau de încălcarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Ei nu sunt îngrijorați că un rus a fost condamnat la doi ani de închisoare pentru că fiica sa de 13 ani a realizat un desen anti-război, fiind plasată, din același motiv, într-un orfelinat[18]. Nu sunt îngrijorați că un cetățean din Belarus a murit în detenție, condamnat fiind pentru că a publicat o caricatură a președintelui Lukașenko[19], sau că regizoarea rusă Evghenia Berkovici a fost arestată pentru conținutul unei piese de teatru, care ar face „apologia terorismului”[20]. Din contră, abia așteaptă să se poată elibera de limitările statului de drept pentru a proceda într-un mod similar împotriva celor care îi critică.
Lațul fascismului continuă să se strângă. Iată trei exemple întâmplătoare din Europa, care mi-au venit în minte acum – în Germania, o lovitură de stat violentă, pusă la cale de extremiști de dreapta și foști militari, a fost dejucată[21], în timp ce biroul unui deputat de origine senegaleză, care anterior primise amenințări cu moartea, a fost incendiat[22]. În Italia, un adept al teoriilor conspirației l-a lovit, în public, pe fostul prim-ministru Giuseppe Conte[23]. Febra violenței politice a pătruns și în România, odată cu creșterea în popularitate a partidului extremist AUR. Suntem în punctul în care actele de persecuție politică și contestare a autorității instituțiilor democratice legitime devin, pentru generațiile care au atins maturitatea după mineriadele din anii 1990-1991, dintr-o curiozitate a istoriei turbulente de altă dată, o realitate palpabilă, cu consecințe directe. În timpul unui protest violent organizat ilegal de AUR în fața clădirii parlamentului, deputatul Darius Pop a transmis o amenințare sinistră, încărcată de patos legionar: „Aveți noroc că și-au lăsat toți cuțitele acasă”[24]. În cadrul aceluiași eveniment, deputatul UDMR Csoma Botond și fostul premier Ludovic Orban au fost agresați, loviți și scuipați[25]. Ariadna Cîrligeanu, un membru AUR, a încercat să pătrundă cu patru gloanțe în parlament[26] – dincolo de actul în sine, care, probabil, are o conotație mai degrabă simbolică, șochează discursul sfidător al partidului. Explicațiile lui Dan Tanasă, deputat AUR, par desprinse dintr-o distopie orwelliană sau ionesciană:
„E o minciună. Trebuie să vedeţi mai întâi care este definiţia noţiunii de gloanţe. Nu, nu sunt gloanţe. Trebuie să vedem ce înseamnă glonţ, ce înseamnă obiect de fier. N-am vorbit cu dumneaei. Trebuie să vedem exact care este definiţia glonţului şi care este definiţia unui obiect de metal.”[27]
Ce este de făcut? Am discutat anterior mai pe larg despre pericolul extremist în România și cum l-am putea contracara[28]. Aș sublinia în articolul de față o singură latură a conduitei pe care consider că ar trebui să o adoptăm, în această perioadă critică: suspendarea, abandonarea temporară a oricăror fantezii politice radicale, „anti-sistem”. Astăzi, în vremuri de război, nu există decât Occidentul capitalist, cu neajunsurile sale, dar perfectibil, și Rusia fascistă, care devine tot mai mult o încarnare veritabilă a „Imperiului Răului” – expresie celebră pe care Ronald Reagan o folosea în anii ’80 pentru a descrie Uniunea Sovietică. După ce armele vor tăcea, putem relua reformele structurale adânci. În același timp, este clar că reveria prosperității necondiționate, în care Occidentul se complăcea de câteva decenii bune, trebuie să se încheie. „Nu există nimic mai periculos decât disperarea”, afirma recent ministrul de externe german, Annalena Baerbock[29]. Occidentul este obligat să gestioneze rapid, acum, crizele sociale și economice cu care se confruntă, fie ele sistemice sau provocate, care continuă să alimenteze masiv, chiar în timp ce scriu și citiți aceste rânduri, populismul, extremismul, violența politică. Alternativa este expansiunea necontrolată și explozivă a fascismului, cu consecințele pe care le cunoaștem deja, din istorie.
Lațul fascismului continuă să se strângă – fascismul este deja aici. Încă mai este timp – dar cât? Contracararea noului val de fascism ar fi o dovadă de maturitate – a generației noastre, dar și a civilizației umane. Nu trebuie să lăsăm ordinea timpurilor noastre să devină o nouă Ligă a Națiunilor.
[1] Henry Kissinger, Diplomația, Editura ALL, București, 2013, p. 24
[2] Bastian Herre, „The world has recently become less democratic”, Our World in Data, 06.09.2022, https://ourworldindata.org/less-democratic, accesat în data de 01.06.2023.
[3] Yana Gorokhovskaia, Adrian Shahbaz, Amy Slipowitz, „Marking 50 Years in the Struggle for Democracy”, Freedom House, 03.2023, https://freedomhouse.org/report/freedom-world/2023/marking-50-years, accesat în data de 01.06.2023.
[4] Svend-Erik Skaaning, „To what extent is democracy in decline worldwide?”, The Loop, 10.06.2022, https://theloop.ecpr.eu/to-what-extent-is-democracy-in-worldwide-decline/, accesat în data de 01.06.2023.
[5] Mariama Diallo, „Freedom House: Democracy Scores Decline in Many Countries”, VOA, 04.04.2017, https://www.voanews.com/a/freedom-house-democracy-scores-decline-many-countries/3796130.html, accesat în data de 01.06.2023.
[6] International Institute for Democracy and Electoral Assistance, „Global State of Democracy Report 2021. Building Resilience in a Pandemic Era”, IDEA.int, https://www.idea.int/gsod-2021/global-report, accesat în data de 01.06.2023.
[7] Sarah Repucci, Amy Slipowitz, „Democracy under Siege”, Freedom House, 02.2022, https://freedomhouse.org/report/freedom-world/2021/democracy-under-siege, accesat în data de 01.06.2023.
[8] Raluca-Elena Anghel, „Canada lansează o anchetă privind interferența Chinei în alegeri”, Agerpres, 07.03.2023, https://www.agerpres.ro/politic-ex/2023/03/07/canada-lanseaza-o-ancheta-privind-interferenta-chinei-in-alegeri–1071200, accesat în data de 01.06.2023.
[9] Uliana Pavlova, „Russian oligarch Yevgeny Prigozhin appears to admit to US election interference”, CNN, 07.11.2022, https://edition.cnn.com/2022/11/07/europe/yevgeny-prigozhin-russia-us-election-meddling-intl/index.html, accesat în data de 01.06.2023.
[10] Sorin Calciu, „Ungaria: Guvernul apără o nouă lege asupra denunțătorilor anonimi văzută ca anti-LGBT+”, Agerpres, https://www.agerpres.ro/politica-externa/2023/04/21/ungaria-guvernul-apara-o-noua-lege-asupra-denuntatorilor-anonimi-vazuta-ca-anti-lgbt–1095370, accesat în data de 01.06.2023.
[11] Ionuţ Mareş, „Polonia: Premierul cere reintroducerea pedepsei capitale după moartea unui băiat”, Agerpres, 10.05.2023, https://www.agerpres.ro/politica-externa/2023/05/10/polonia-premierul-cere-reintroducerea-pedepsei-capitale-dupa-moartea-unui-baiat–1105671, accesat în data de 01.06.2023.
[12] „Kosovo. Ciocniri între militarii forței NATO pentru menținerea păcii și etnicii sârbi. Aproximativ 25 de soldați din Italia și Ungaria sunt răniți.”, Biziday, 30.05.2023, https://www.biziday.ro/250530-2/, accesat în data de 01.06.2023.
[13] Sorin Popescu, „Ambasadorul SUA în Ungaria remarcă un «fals război cultural» în timp ce Viktor Orban denunță «virusul woke»”, Agerpres, 04.05.2023, https://www.agerpres.ro/politica-externa/2023/05/04/ambasadorul-sua-in-ungaria-remarca-un-fals-razboi-cultural-in-timp-ce-viktor-orban-denunta-virusul-woke–1102110, accesat în data de 01.06.2023.
[14] Ibidem.
[15] Ibidem.
[16] Mihaela Toth, „Conservatorii sunt «angajați într-o luptă istorică împotriva marxiștilor, globaliștilor și comuniștilor», spune Trump”, Agerpres, 05.05.2023, https://www.agerpres.ro/politica-externa/2023/05/05/conservatorii-sunt-angajati-intr-o-lupta-istorica-impotriva-marxistilor-globalistilor-si-comunistilor-spune-trump–1102921, accesat în data de 01.06.2023.
[17] Sorin Popescu, op. cit.
[18] Lilia Traci, „Un rus, separat de fiica sa de 13 ani pentru un desen anti-război, a fugit din arest înainte de condamnare”, Agerpres, 28.03.2023, https://www.agerpres.ro/politica-externa/2023/03/28/un-rus-separat-de-fiica-sa-de-13-ani-pentru-un-desen-anti-razboi-a-fugit-din-arest-inainte-de-condamnare–1083375, accesat în data de 01.06.2023.
[19] Lilia Traci, „Belarus: Un bărbat condamnat pentru o caricatură a lui Lukașenko a murit în închisoare (ONG)”, Agerpres, 07.05.2023, https://www.agerpres.ro/politica-externa/2023/05/07/belarus-un-barbat-condamnat-pentru-o-caricatura-a-lui-lukasenko-a-murit-in-inchisoare-ong–1103478, accesat în data de 01.06.2023.
[20] Adriana Matcovschi, „Cunoscuta regizoare rusă de teatru Evghenia Berkovici, arestată pentru «apologia terorismului»”, Agerpres, 05.05.2023, https://www.agerpres.ro/politica-externa/2023/05/05/cunoscuta-regizoare-rusa-de-teatru-evghenia-berkovici-arestata-pentru-apologia-terorismului–1103021, accesat în data de 01.06.2023.
[21] Bogdan Păcurar, „Lovitură de stat dejucată în Germania. Mai mulți extremiști și foști militari plănuiau să ocupe Parlamentul și să preia puterea”, Digi 24, 07.12.2022, https://www.digi24.ro/stiri/externe/ue/25-de-oameni-arestati-in-germania-pentru-tentativa-de-lovitura-de-stat-gruparea-voia-sa-ocupe-cladirea-parlamentului-2176187, accesat în data de 01.06.2023.
[22] Alic Mîrza, „Germania: Biroul unui deputat de origine senegaleză incendiat”, Agerpres, 05.05.2023, https://www.agerpres.ro/politica-externa/2023/05/05/germania-biroul-unui-deputat-de-origine-senegaleza-incendiat–1102422, accesat în data de 01.06.2023.
[23] Violeta Gheorghe, „Un militant «antivax» l-a atacat pe Giuseppe Conte, șeful guvernului aflat în funcție în timpul pandemiei”, Agerpres, 05.05.2023, https://www.agerpres.ro/politica-externa/2023/05/05/video-italia-un-militant-antivax-l-a-atacat-pe-giuseppe-conte-seful-guvernului-aflat-in-functie-in-timpul-pandemiei–1103070, accesat în data de 01.06.2023.
[24] Georgiana Marina, „«Aveți noroc că și-au lăsat toți cuțitele acasă». Protest ilegal AUR la Parlament, Ludovic Orban și Csoma Botond au fost agresați”, Digi 24,10.05.2023, https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/aveti-noroc-ca-si-au-lasat-toti-cutitele-acasa-protest-ilegal-aur-la-parlament-manifestantii-s-au-batut-cu-jandarmii-2342419, accesat în data de 01.06.2023.
[25] Alina Popescu, „Momentul în care Ludovic Orban a fost agresat de protestatarii AUR: «Am fost scuipat, lovit cu băţ de la steag, lovit cu piciorul»”, Digi 24,10.05.2023, https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/ludovic-orban-am-fost-scuipat-lovit-cu-bat-de-la-steag-lovit-cu-piciorul-sa-nu-se-vada-pe-camera-2342469, accesat în data de 01.06.2023.
[26] Georgiana Marina, „Incident de securitate la Parlament. Un membru AUR a încercat să intre în clădire cu gloanțe, polițiștii au deschis dosar penal”, Digi 24,10.05.2023, https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/incident-de-securitate-la-parlament-un-membru-aur-a-incercat-sa-intre-in-cladire-cu-gloante-2342319, accesat în data de 01.06.2023.
[27] Ibidem.
[28] Alexandru Zamfir, „2024”, alexandruzamfir.ro, 19.03.2023, https://alexandruzamfir.ro/2024-partea-i/, accesat în data de 01.06.2023.
[29] Mariana Ionescu, „Șefii diplomațiilor din formatul Munchen privind pacea în Orientul Mijlociu cer încetarea violențelor și «proporționalitate» în răspunsul militar”, Agerpres, 11.05.2023, https://www.agerpres.ro/politica-externa/2023/05/11/sefii-diplomatiilor-din-formatul-munchen-privind-pacea-in-orientul-mijlociu-cer-incetarea-violentelor-si-proportionalitate-in-raspunsul-militar–1106173, accesat în data de 01.06.2023.