„Raise a glass to […] Our remarkable resilience through calamity”[1] (Puscifer – „Bedlamite”) Este rezistența în fața calamității cu adevărat o calitate a speciei umane, dacă respectiva calamitate este cauzată tocmai de noi înșine, din ignoranță, din maliție? La nivelul societății, reziliența față de efectele catastrofale generate în mod repetitiv de propriile acțiuni nu va …
S-a încheiat o nouă rundă din caruselul schizofreniei democratice contemporane – ediția România, 2024. Duhoarea stătută a regresului putrid predomină în continuare, procesul electoral derulându-se într-un mediu înțesat de lozinci legionare și ceaușiste, aflate la limita inferioară a capacităților intelectuale și morale caracteristice homo sapiens. Orice alte perspective, priorități și idei sunt înăbușite de amenințarea …
Rămân deseori perplex în fața mutațiilor genetice ale democrației. Procese electorale firești pot da naștere unor monstruozități maligne. După șocurile anafilactice pe care le-am suferit urmărind derularea alegerilor din alte meleaguri (cel mai recent, bineînțeles, în Statele Unite ale Americii), a venit, iată, și rândul României. Concetățenii noștri, dacă ar fi ales calea rațiunii, culturii …
Năpustindu-mă asupra acestui articol, îmi rostesc în minte clasica replică din „The Godfather Part III”: „Just when I thought I was out, they pull me back in!”[1] Recent, am publicat volumul „Antum, postum”, care conține textele preponderent politice apărute pe acest site în ultimii doi ani. Din acel moment, (credeam că) m-am eliberat, parțial, de …
Piatra Craiului este un masiv muntos olimpian, cucerirea crestelor sale presupunând, indiferent de direcția de abordare aleasă, escaladarea unor pante lungi, abrupte și, majoritatea, „tehnice” și „expuse”. Acesta este prețul pe care trebuie să îl plătești pentru a îți câștiga dreptul de a accede în lumea contorsionată a piscurilor palide și celeste. Multe dintre căile …
„I say unto thee, rise up and walk. None of your bones are broken”[1] Acum mulți ani (aș putea calcula numărul exact, dar nu este, oare, cuvântul ales – „mulți” – mai precis și durabil?) înaintam, pe muchia înserării, către Focul Viu din Terca, aprins în sălbăticia muribundă (totul este muribund) din introvertita vecinătate a …
Bântui, deja, de cinci ani prin lumea de apoi a scriitorilor impersonali aflați încă în viață. Mă ascund în cea mai mare parte a timpului în tranșeele sigure ale anonimatului extrem – rareori mă încumet să ies în teren deschis, să mă expun razei de acțiune a opiniilor, a pistoalelor-mitralieră. Atunci, traversez frontul în grabă, …
„Oare dacă am avea cum să ne întoarcem în timp, iluminați de revelația fericirii irosite, am sfârși altfel decât sub dărâmăturile provocate de exploziile nebuniei? În orice caz, indiferent de răspuns, vremea planurilor pentru viitor s-a sfârșit. Este timpul să ne facem ultimele planuri pentru trecut.” „Antum? Postum? Unde sunt? Oare ce vânt arid, încărcat …
Scriu aceste rânduri în timp ce peste România se târăște, cu o lentoare criminală[1], scrâșnind și fumegând luciferic, un val de căldură fără precedent[2] – un mesager al infernului ce va să vină, o avangardă a batalioanelor dezlănțuite ale iadului. Părea că victoria îi va scăpa Diavolului printre degete, la un moment dat, însă evoluția …
Nu trebuie să confundăm „a dori binele umanității” cu „a dori să faci parte din umanitate”. Umanismul trebuie să fie platonic. Să ne iubim, dar să nu ne pătăm reciproc. Să schimbăm păreri, dar de la distanță. Să nu ne lăsăm amprentele în lume, pentru că vom fi bănuiți de crimele existenței. Să trecem prin viață neobservați, să ne …