2024 (V) - Alexandru Zamfir

Partea a V-a – AUR (2)

V.b.3) Programul politic

Drumul pe care AUR încearcă să îl construiască spre putere este pavat cu minciuni, manipulări, propagandă și sofisme, toate menite să ocolească mecanismele democratice proiectate să protejeze statul de drept. Este cert că vor exista unii cetățeni păcăliți de tertipurile specifice populismului și alții care vor vota cu bună-știință violența, teroarea, huliganismul și infatuarea inculturii. Pe lângă aceste două categorii, sunt sigur însă că există și destui alegători rezonabili, care și-au format, poate, o imagine greșită despre ceea ce AUR își propune să realizeze dacă ar ajunge la guvernare: oameni care nu urmăresc îndeaproape sau nu înțeleg decât superficial politica, oameni ale căror opinii se bazează pe canale înguste și unicolore de circulație a informației. Acestora, în special, le propun o incursiune în programul politic al partidului, care ne oferă o imagine explicită a României la care AUR visează (în special lor, pentru că oamenii care au înghițit deja momeala AUR vor urma firul minciunii până la capăt, interpretând programul conform concluziei deja stabilite, pe când adepții violenței vor jubila în fața haosului promis, cu miros de sânge). Programul politic al AUR este o Judecată de Apoi, o răzbunare pregătită de comunitatea inamicilor democrației, prin care aceasta să își ia revanșa după marile înfrângeri suferite în ultimele trei decenii: desprinderea României de Rusia, aderarea la Uniunea Europeană și aderarea la NATO.

Intercalez aici o notă importantă. Scrierea acestui eseu vast s-a întins, intermitent, pe o perioadă de peste nouă luni. Pregătind din timp capitolul dedicat analizei programului politic al AUR, am notat numeroase fraze din conținutul acestuia, pe care îmi doream în mod special să le redau și să le comentez. Ca o confirmare a încercării de a se pretinde un partid mai echilibrat, în intervalul de timp dintre momentul în care am început să scriu acest eseu și prezent, programul politic al AUR a fost restructurat, iar multe dintre frazele pe care le consemnasem, unele dintre ele foarte directe și sensibile, au fost îndepărtate, ideile respective fiind reformulate, trecute într-un plan ceva mai subtil și sugestiv sau chiar excluse complet. Din păcate, nu voi putea dovedi că aceste cuvinte făceau parte într-adevăr din program (AUR fiind un partid născut și hrănit din minciună, va fi foarte ușor pentru susținători să nege, pur și simplu, acest lucru) – voi miza pe încrederea cititorului și pe faptul că există cineva, undeva, care a salvat sau măcar vizualizat și versiunea anterioară a documentului. De asemenea, ideile exprimate în fragmentele respective emană, oricum, din atitudinea și din discursul politic ale partidului. Membrii și susținătorii AUR rămân aceiași, viziunea și obiectivele politice rămân aceleași, chiar dacă programul politic a fost puțin cosmetizat, pentru a aluneca mai ușor în conștiința electoratului centrist. De aceea, am decis să nu modific analiza pe care am efectuat-o și să nu elimin aceste mențiuni retrase din circulație, deoarece cred că ele rămân cât se poate de relevante – le voi sublinia, în schimb, ca atare în notele de subsol și în unele cazuri voi încerca să citez și fraze care conțin idei conexe sau similare.

Încă din primele rânduri ale programului, suntem purtați, parcă, în vremurile de dinainte de 1989, când Constituția Republicii Socialiste România, condusă de unul dintre cele mai represive și paranoice regimuri comuniste, afirma, de exemplu, că „libertatea conștiinței este garantată tuturor cetățenilor”[1], la fel ca „inviolabilitatea persoanei”[2], „libertatea cuvîntului, a presei, a întrunirilor, a mitingurilor și a demonstrațiilor”[3], „secretul corespondenței și al convorbirilor telefonice”[4]. Conștientizarea generală a caracterului pur scriptic, fictiv al unor asemenea prevederi era o metodă sinistră de a batjocori și înjosi cetățenii care chiar aspirau către astfel de idei deloc comuniste – o ironie, o umilință, o tehnică de agresiune psihologică. În exact același stil ofensator, programul politic al AUR ne anunță că partidul dorește să combată „orice formă de extremism”[5] (ironia nu dispare, deși termenul este legat, mai degrabă, de asemenea acțiuni întreprinse de „străini” – agenturile!), deși el însuși se încadrează în această sferă ideologică… După noțiunile introductive, primul subiect tratat mai pe larg este familia, fiind reluate obiectivele eșuate ale Coaliției pentru Familie:

„Căsătoria nu poate avea drept formulă primordială decât perechea alcătuită dintr-un bărbat şi o femeie. Orice altă variantă de alăturare a sexelor nu are legătură cu sensul autentic al acestei formule.”[6]

Cine a hotărât ce „poate” și ce „nu poate” avea familia drept formulă „primordială”? Cine a stabilit „sensul autentic al familiei”? AUR lasă aceste dileme raționale în seama filosofilor și a celor care se cantonează în nevoia unor argumente pertinente, situate dincolo de superficialitatea viu colorată a demagogiei… Cert este că, plasată la loc de cinste în program, tema interzicerii căsătoriei între persoane de același sex (prin Constituție) va deveni una dintre primele lupte duse în Parlamentul României, cu toate consecințele discutate, pe larg, anterior – deși „în concepția A.U.R, familia nu este o temă de negociat, cum nu e nici o problemă de rezolvat”[7]. Apropo, de ce își arogă AUR dreptul de a decide, în numele unei întregi democrații, ce teme „nu sunt de negociat”, cât timp Constituția României, spiritul democrației, al umanismului, al progresului și tratatele internaționale din care țara noastră face parte sunt de părere că exact temele respective ar trebui să fie „negociate”? Din nou, să lăsăm filosofii să își bată capul…

În concepția AUR, existența României are un sens doar datorită faptului că locuitorii săi împart aceeași limbă, credință și etnie:

„Suntem un tot organic înăuntrul unei matrice în care principalele liante sunt limba, credința şi etnia. Acolo unde aceste trei trăsături sunt puse sub semnul întrebării, acolo națiunea română își pierde sensul.”[8]

În mod evident, această idee intră în contradicție cu articolul 4 din Constituția României, care definește statul nostru drept „patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială”. Ne putem (sau simpatizanții partidului se pot) amăgi că AUR se referă în această afirmație la „națiune”, nu la „stat”, două concepte diferite – primul fiind, într-adevăr, definit, în principiu, de apartenența la o religie și limbă comune. Însă tocmai orientarea agresivă către conceptul de națiune, înaintea celui de stat, încă din primele paragrafe ale programului politic, prefigurează prioritățile AUR și tensiunile ce vor apărea atunci când direcția politică a țării va fi dictată de un partid preocupat de aceste priorități. Cum poți guverna un stat în acest punct al istoriei, în care omogenitatea lingvistică, religioasă și etnică devine tot mai puțin relevantă în lumea civilizată, pornind de la astfel de principii vetuste? Să privim numai către faptul că George Simion s-a opus vehement naturalizării fotbalistului de origine portugheză Mário Camora[9], care i-a permis acestuia să evolueze pentru naționala de fotbal a României – dacă într-o asemenea chestiune minoră, Simion a simțit nevoia să intervină, militând pentru restrângerea unor drepturi firești, recunoscute general și garantate constituțional, ce va face președintele AUR atunci când va avea puterea de a decide în privința unor subiecte mult mai importante? Ce politici poate propune minorităților maghiară și romă sau refugiaților ucraineni, care s-au ascuns în România din calea exterminării, un partid preocupat, în principal, de o singură limbă, credință și etnie? Realitatea faptică este că trăim într-o lume în care conceptul de națiune, în sensul său romantic, nu își mai are justificarea, deoarece nu mai corespunde cu situația propriu-zisă din teritoriu, în România și aproape pretutindeni. Preocuparea pentru națiune, nu ca un concept istoric, ci ca o aspirație plasată în viitor, este patologică, morbidă, deoarece ea impune măsuri radicale, orientate împotriva tendințelor firești ale modernității (circulația liberă a persoanelor și ideilor), iar astfel de încercări de a te opune progresului și evoluției firești lasă întotdeauna în urmă dâre de sânge. Un partid modern ar trebui să fie preocupat de soarta statului pe care îl reprezintă, nu al națiunii – alternativa am văzut deja cum arată, în epoca celor două Războaie Mondiale.

Mergând mai departe, AUR neagă un alt concept politic fundamental pe care a fost clădită modernitatea: secularismul, separația dintre stat și instituțiile religioase. Partidul nu ezită să includă în programul său judecăți de natură morală: „În concepția AUR, ateismul este o rătăcire ivită din aroganța celor care își închipuie că o viziune antropocentrică asupra universului este superioară uneia teocentrice.”[10] Din nou, această idee contravine articolului 4 din Constituția României, deoarece acesta definește România drept patria comună a tuturor cetățenilor săi, „fără deosebire […] de religie”. De asemenea, articolul 29, alineatul (2) prevede că „Libertatea conştiinţei este garantată; ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi de respect reciproc.” Termeni precum „rătăcire” sau „aroganță” și negarea totală a dreptului ateilor de a exista sunt ireconciliabili cu toleranța, respectul reciproc și libertatea de conștiință – deoarece AUR afirmă răspicat și disprețuitor că persoanele nereligioase au o perspectivă inferioară asupra realității. Numeroase afirmații ne avertizează că trebuie să ne pregătim pentru instaurarea unei teocrații, clerului fiindu-i rezervată o imunitate pe baze morale: „când spunem credință, spunem implicit biserică, tradiție şi neam”[11], „A.U.R se va opune defăimării clerului, terfelirii simbolurilor de credință”[12].

Așa cum am discutat pe larg mai devreme, AUR încearcă să găsească un echilibru între convingerile sale antidemocratice – implicit antioccidentale – și o direcție mai nuanțată, care să permită și cooptarea procentului semnificativ de români care nu au fost (deocamdată) infectați de euroscepticism, noua expresie a naționalismului radical. Acest echilibru artificial, forțat și instabil este vizibil de-a lungul întregului program. Astfel, de exemplu, România nu se poate îndrepta decât către Europa, doar că una cu totul diferită față de cea care există în realitate. Altfel spus, ne îndreptăm către Europa pentru că ne regăsim în valorile ei, dar ne vom regăsi în valorile ei numai după ce îi vom schimba valorile, astfel încât să corespundă cu ale noastre.

„Drumul României nu poate avea decât o direcție: Europa. Dar o Europă ale cărei valori clasice (adevărul, binele, frumosul), însoțite de cele trei paradigme culturale care îi alcătuiesc matrița (filosofie greacă, dreptul roman şi creştinismul) nu trebuie inventate acum. Ele sunt moștenirea pe care am primit-o de secole, fie pe linia scolasticii occidentale, fie pe linia misticii orientale. Noi nu născocim nimic, doar preluăm o predanie a cărei eficiență valorică a fost verificată în secole de creștinism luminat. Este o apostazie lamentabilă să crezi că adevărul începe cu tine şi că tot ce a fost înaintea ta e o paragină retrogradă.”[13]

AUR caută obsesiv legitimitatea, declarându-și răspicat identitatea distinctă de extremism („Suntem un partid conservator”[14]) și asigurându-ne că doctrina sa este una susținută de intelectuali („doctrina AUR are multe puncte comune cu Declarația de la Paris a intelectualilor conservatori”[15]) – este clar că intelectualii pot fi recunoscuți doar atunci când se declară, explicit, intelectuali, iar extremiștii nu sunt extremiști, dacă au o părere diferită despre ei înșiși…

„Noi nu născocim nimic, doar preluăm” reprezintă un veritabil „Noi muncim, nu gândim” al extremismului naționalist și ortodoxist – o admitere onestă a scopurilor existențiale: perpetuarea statu-quoului, stagnarea morală, inhibarea aspirației către progres care a generat transformările remarcabile în plan cultural, tehnologic, economic și social din ultimele decenii și secole. În loc de știință, „creștinism luminat”. În locul Europei prospere, pacificate și care începea, în sfârșit, odată cu anii ’90, să se unifice sub o identitate comună, AUR privește cu nostalgie către vremuri în care cetățenii continentului nostru aveau vieți mult mai scurte, mizerabile, expuse abuzurilor unor suverani lipsiți de răspundere… Vremuri în care societatea era strivită sub secole de întuneric intelectual întreținut prin dogmele absurde perpetuate de un cler cu o atitudine similară: venerația tradițiilor… „Este o apostazie lamentabilă să crezi că adevărul începe cu tine şi că tot ce a fost înaintea ta e o paragină retrogradă” – iată o idee care blochează automat orice contestare pertinentă a unor tradiții retrograde și deficitare. Ca un partid modern să facă trimitere la filosofia greacă, dreptul roman, creştinism, scolastica occidentală și mistica orientală drept surse veridice de inspirație, în condițiile progresului intelectual și moral enorm înregistrat de umanitate între timp, denotă un dispreț total față de ceea ce reprezintă civilizația actuală, o lipsă de respect pentru cei care încearcă să conducă lumea prezentului printre provocările tot mai severe, purtând pe umeri complexitatea enormă a realității. De ce să ne chinuim atât? Iată, dreptul roman sau scolastica au deja un răspuns pentru toate – unul mereu satisfăcător, la fel ca horoscopul. Nostalgia AUR față de trecut este vădită – un trecut în care biserica reprezenta principala forță politică, un trecut în care voința individuală putea fi impusă mult mai ușor asupra mulțimii, asupra istoriei. AUR nu dorește să guverneze România, ci să conducă poporul conform propriei ideologii, cu apetența specifică regimurilor totalitare de a își vârî tentaculele până în cele mai adânci cotloane ale sufletului uman.

„Concepția AUR descinde cu precădere dintr-o viziune spiritualistă, pe care o opune categoric vederii plate a materialismului vulgar. Suntem încredințați că miza fundamentală a vieții noastre este una spirituală, fără legătură cu inepta ambiție a progresului material.”[16]

Considerațiile despre opoziția dintre spiritualism și materialism, despre „miza fundamentală a vieții”, își au loc, cel mult, într-un tratat de filosofie (oricum, unul retrograd, gândirea în astfel de termeni fiind arhaică), nu într-un program politic. Un program politic trebuie să prezinte căile prin care un partid își propune să obțină exact ceea ce AUR numește „inepta ambiție a progresului material”, adică infrastructura și condițiile care să permită unui număr cât mai mare de cetățeni să aibă un nivel de trai cât mai ridicat. Ritmul accelerat și posibilitățile de progres constant ale epocii noastre nu îi încântă pe membrii AUR, care sunt atrași doar de plutirea în balta stătută și fetidă a tradițiilor imemoriale. „AUR susţine promovarea exclusiv pe criterii de competenţă şi de valoare morală[17]” – ce facil, cât timp „valoarea morală” este un criteriu atât de evaziv, încât va permite epurarea adversarilor politici.

„Fie că ne place sau nu, proiectul nostru de țară e același ca acum 100 de ani, e același ca acum 500 de ani. Reîntregirea. Unitatea teritorială, unitatea națională, respectarea drepturilor fiecărui cetățean, indiferent de etnie, religie, orientare, statut economic.”[18]

Iată un alt motto involuntar ce înglobează ridicolul irațional din spatele AUR: „proiectul nostru de țară e același ca acum 100 de ani, e același ca acum 500 de ani”. Nerușinarea sfidătoare înghesuită în acest scurt paragraf este cu adevărat impresionantă. „Fie că ne place sau nu” – de parcă nu avem niciun cuvânt de spus în privința propriului proiect de țară, care ne poartă, pasivi, prin istorie. „Același ca acum 100 de ani, […] același ca acum 500 de ani” – de parcă dinamica lumii actuale mai prezintă, concret, vreo similaritate cu cea de acum un secol sau cinci secole. „Reîntregirea” – de parcă lecția cataclismelor provocate de contestarea granițelor nu ne-a fost demonstrată suficient. „Respectarea drepturilor fiecărui cetățean, indiferent de etnie, religie, orientare” – de parcă nu s-ar fi postulat deja mai devreme în program superioritatea unei etnii, a unei religii și orientări specifice… Un program politic care conține expresii precum „natură umană dată prin creație”[19] sau „apoftegmă creștină”[20] nu poate fi decât unul retrograd, primitiv și revoltat împotriva unei epoci în care privilegiile de altă dată ale omului religios au fost pierdute. Tonalitatea revanșardă a textului, în care abuzurile, violența și crimele sunt ascunse în spatele unor apeluri la valori abstracte și difuze precum patria și spiritul (în locul unora concrete, precum individul, așa cum se preferă în politica modernă), ne amintește (din nou) de clișeele lipsite de conținut, tautologiile și nonsensurile cinice reluate până la exasperare în ideologia și programele Partidului Comunist Român. Astfel, de exemplu, AUR ne îndeamnă la sacrificiu, o unitate de măsură pentru iubire (implicit, rezultă din text, pentru iubirea față de patrie):

„Principiul spiritului de sacrificiu. Capacitatea de dăruire a unei persoane dă măsura dragostei sale. Cu cât jertfești mai mult pentru altul, pentru un crez, pentru binele comun, cu atât dovedești o iubire mai mare. Fără sacrificii nu se construiește nimic durabil. Iar fără dragoste, nu există spirit de sacrificiu.”[21]

Același îndemn generos către sacrificiul de sine din paragraful citat mai sus, aceeași tensiune permanentă și paranoia generalizată față de forțele externe ostile care își doresc să ne cotropească și pot țâșni oricând, de oriunde, le regăsim și aici:

„Îndatorirea supremă a fiecărui membru al societății este aceea de a apăra, cu orice sacrificii, integritatea patriei, cuceririle revoluționare ale poporului, independența și suveranitatea României. Toți cetățenii trebuie să dea dovadă de vigilență și combativitate revoluționară față de orice acțiuni sau manifestări ostile orînduirii noastre socialiste, intereselor vitale ale poporului.”[22]

Sacrificiul pentru patrie, în special pentru suveranitatea acesteia, reprezenta, așadar, în ideologia comunistă, îndatorirea supremă a fiecărui cetățean – rațiunea sa de a fi. Obsesia patologică pentru suveranitate (dincolo de importanța sa firească, recunoscută în legislația internațională) a comuniștilor (și a liderilor autoritari, în general) sau a ideologilor AUR este generată de dorința de a nu răspunde în fața nimănui pentru propriile acțiuni – de nevoia de a avea o putere deplină asupra statului. Generațiilor formate în comunism le-a fost foarte greu să renunțe la această groază morbidă, programată față de invadatorii occidentali, ceea ce a creat numeroase dificultăți și blocaje în procesul de tranziție și integrare euroatlantică – conceptul de drepturi acordate minorităților fiind extrem de impopular multă vreme, la fel și alinierea strategică a unor decizii naționale importante cu partenerii noștri externi. Din păcate, și cei educați după Revoluție pot fi atrași în spirala paranoică a naționalismului, așa cum vedem, prin proferarea repetitivă a acelorași idei expirate despre vesticii care doresc să ne cotropească. Tragic, nici măcar când realitatea ne demonstrează în cel mai brutal mod că invadatorii se aflau în direcția opusă față de ceea ce ne indicau naționaliștii eurosceptici, continuăm să ne temem că vom fi siluiți să devenim o „colonie occidentală”… În orice caz, apelul la puritate morală și sacrificiu pe care AUR îl propune în programul său politic reprezintă o conexiune directă cu viziunile totalitare ale trecutului (și ale prezentului, deoarece totalitarismul nu progresează – nu are cum, și nici unde). Constituția actuală a României, desi născută printre foști nomenclaturiști și securiști, a preluat o mare parte din avântul democratic al momentului Decembrie 1989. Suprem nu este sacrificiul – „demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme […]”[23]. În contrast, programul AUR duhnește a „societate socialistă multilateral dezvoltată” și „puritate morală opusă Occidentului decadent” – la fel cum în Rusia, Putin și ideologii săi au rescris și „creștinat” miturile sovietice, AUR reciclează idealurile național-comunismului ceaușist, înlocuind proletariatul cu credincioșii:

„Fiind liber, responsabil şi solidar, omul este dator să participe la construcţia și dezvoltarea organică a societăţii. Acest angajament derivă din chemarea noastră de a fi împreună-lucrători cu Dumnezeu în opera Sa ziditoare şi mântuitoare.”[24]

Eforturile de legitimare continuă de-a lungul textului; Occidentul și susținătorii democrației știu să citească amenințările dintre rânduri și au datoria să le semnaleze și celor cărora acestea le scapă. AUR vrea ca Uniunea Europeană să se rezume la fi o organizație birocratică, având preocupări exclusiv economice, și să renunțe la valorile sale democratice și umaniste: „Considerăm că locul României este în Uniunea Europeană și în spațiul Schengen, dar suntem adepții unei Europe a națiunilor suverane și respingem ideea unui suprastat federalist.”[25] Din păcate, am văzut deseori cât de inutile sunt astfel de organizații în fața unor crize ce presupun acțiuni hotărâte – Organizația Națiunilor Unite s-a dovedit incapabilă să gestioneze și să influențeze cu adevărat criza ruso-ucraineană. În ton cu polul conservator mondial la care își dorește să adere, AUR încearcă să combată lumea democratică în numele unei pretinse preocupări pentru salvarea democrației. Astfel, în opinia AUR, Europa unificată tinde să devină „un imperiu socialist de ordin federal”[26], iar partidul se declară „împotriva oricărei forme de marxism contemporan”[27]. Bineînțeles, orice susținător al democrației ar trebui să se opună marxismului contemporan – problema este că AUR, după modelul perfecționat deja peste hotare de alte partide populiste și extremiste, înghesuie sub eticheta marxismului ideologii și idei care nu au nimic în comun din punct de vedere filosofic, economic sau politic cu această doctrină. Practic, singura legătura între marxism și politicile Uniunii Europene sau ale Partidului Democrat din Statele Unite este că acestea din urmă sunt mai apropiate de stânga decât extremiștii din zona de dreapta… Progresul și normalitatea sunt înghesuite sub etichete simpliste și peiorative, fără a fi combătute vreodată cu argumente raționale – „corectitudine politică, ideologia de gen, egalitarismul sau multiculturalismul sunt forme camuflate ale plăgii neomarxiste”[28]. De altfel: „Niciun dialog nu se poate lega cu cei care, sub falsul paravan al combaterii discriminărilor, ajung să distrugă ierarhiile și valorile pe care secole de tradiție le-au ridicat cu răbdare și dragoste.”[29] Din nou – priviri întoarse spre trecut, glorificarea tradițiilor, stagnare, stagnare, stagnare… Din nou – deformarea istoriei conform intereselor proprii, „răbdarea” și „dragostea” fiind atitudini foarte rar întâlnite în trecutul turbulent al unei umanități care s-a prăbușit constant sub greutatea propriilor ierarhii și valori. Așa cum putem observa foarte lesne urmărind mass-media afiliată dreptei conservatoare, atunci când este criticată „corectitudinea politică”, este criticată, de fapt, încercarea de a bloca discursurile rasiste, extremiste, antidemocratice, știrile false și teoriile conspirației; atunci când este criticată „ideologia de gen”, este criticată încercarea de a oferi drepturi egale comunității LGBTQ; atunci când este criticat „egalitarismul”, este criticat efortul de a crea posibilități egale pentru toți cetățenii și a destructura oligarhiile; atunci când este criticat „multiculturalismul”, este criticată toleranța față de alte etnii, convingeri și culturi, cât timp acestea sunt compatibile cu democrația. Ridicolul situației este accentuat de faptul că Grupul Partidului Popular European, de orientare centru-dreapta și incluzând numeroși politicieni conservatori și creștin-democrați, a fost cel mai numeros grup din Parlamentul European încă din anul 1999… Disonanța dintre ceea ce reprezintă Europa în esența sa și ceea ce AUR și-ar dori ca aceasta să reprezinte constituie un laitmotiv al programului – „apartenența la Uniunea Europeană constituie dimensiunea principală a politicii externe a României”[30], dar „doar prin consolidarea unei poziții de lider în Uniunea Europeană, România poate promova activ principiile suveranității naționale”[31] (repet, „suveranitatea națională”, în concepția AUR, este un eufemism – Uniunea Europeană nu a amenințat niciodată suveranitatea națională a statelor membre; Rusia ne demonstrează ce înseamnă să ameninți suveranitatea națională a altui stat); „viitorul țării noastre este strâns legat de viitorul Uniunii Europene”[32], dar „este foarte important ca România să participe activ la reconfigurarea proiectului european, prevăzută de Bruxelles în viitorul apropiat”[33] (prevăzută, desigur, de cei care vor să demoleze proiectul comunității europene).

În ciuda eliminării multor fraze care dădeau în vileag, negru pe alb, câteva dintre cele mai sinistre convingeri ale partidului (precum disprețul total față de atei, susținerea teocrației, limitarea libertății individuale și a presei, opoziția totală față de progresul material și social veritabil ș.a.m.d.), AUR continuă să ne furnizeze suficient material pentru a citi direct sau printre rânduri intențiile revanșarde și preocupările mistice pentru mistificarea adevărului obiectiv. Oricum ar fi rotite și reformulate cuvintele, manifestul politic duhnește a cult, a legionarism, fascism și purificare socială conform unor criterii morale alese din rațiuni religioase – iată cum chiar și un capitol extrem de concret și ancorat în socialul imediat precum cel despre sănătate este introdus de o frază extrem de murdară din punct de vedere ideologic: „Fiinţa biologică a naţiunii române şi patrimoniul ei genetic reprezintă o garanţie a dăinuirii noastre în lume şi în eternitate.”[34] În cele ce urmează, voi trece rapid în revistă încă o serie de afirmații care s-au evaporat, între timp, din program:

„Organizarea unui referendum în viitorul apropiat cu privire la reunificare.”[35] (cu Republica Moldova) – Asumarea unei asemenea promisiuni îndreaptă România către un context politic extraordinar de complicat și tensionat, cu potențiale implicații grave, inclusiv de natură militară. Un astfel de referendum ar pune țara noastră într-o poziție antagonică atât față de partenerii euroatlantici, care nu au cum să accepte o politică de stat bazată pe iredentism și revizionism teritorial, cât și față de Rusia, alimentând propaganda regimului de la Kremlin, conform căreia Vestul ar avea tendințe expansioniste și imperialiste.

„Viața – încă din momentul conceperii –, libertatea și demnitatea oricărei persoane sunt sacrosante.”[36] – Una dintre măsurile inevitabile cu care se va confrunta România guvernată de AUR va fi interzicerea avortului, cu toate consecințele tragice asociate (confirmate empiric de-a lungul istoriei). Deși mai există în program remarci similare (de exemplu: „Societatea, prin reglementări, trebuie să sprijine protejarea vieţii umane în fiecare etapă a acesteia, începând de la zămislire și până la moartea naturală.”[37]), aceste cuvinte par să scoată în evidență în mod special „momentul conceperii” drept „sacrosant”.

„Înainte de orice măsură privind sănătatea populației trebuie să ne îngrijim ca în România să se mai nască români, iar acest lucru este posibil și mai cu seamă de dorit să se petreacă în familii.”[38] – Conținutul ofensator al acestei idei complet rupte de realitatea modernă vorbește de la sine și nu mai are nevoie de comentarii în plus…

„Familia, întemeiată pe căsătoria dintre un bărbat și o femeie, este singura relație interumană care asigură mediul propice nașterii, creșterii și educării generațiilor viitoare.”[39] – La fel ca în cazul punctului despre avort, și aici intențiile AUR sunt clare pentru toată lumea; totuși, mențiunile păstrate în program sunt ceva mai voalate și nu se leagă direct de referendumul organizat de Coaliția pentru Familie. Revizuirea Constituției este obligatorie pentru orice partid antidemocratic care urmărește acapararea statului, iar redefinirea familiei pentru a interzice căsătoria între persoane de același sex va fi printre primele obiective urmărite în acest sens.

„Reducerea expunerii publicului la campanii publicitare care promovează comportamente nesănătoase.”[40] – Aceasta este (era) probabil cea mai înspăimântătoare idee din întregul program al AUR. În umbra unei asemenea prevederi se pot ascuți cu malițiozitate cuțitele lungi ale propagandei. Ideologii de serviciu ai partidului de-abia așteaptă să decreteze unde încep și unde se termină „comportamentele nesănătoase” ale cetățenilor și să le ofere cel mai facil remediu: represiunea. Laitmotivul comportamentului „nesănătos”, „imoral”, „decadent” este prezent în ideologiile totalitare de pretutindeni, fiind cheia impunerii unor măsuri arbitrare, lipsite de beneficii sociale reale, menite doar să asigure conservarea puterii și reprimarea disidenților. Dacă rațiunea și adevărul mai pot opune rezistență, având o consistență internă, morala este o construcție ideatică pur subiectivă și poate fi invocată în apărarea oricăror enormități.

„ROMÂNII NU SUNT STRĂINI ÎN PROPRIA ȚARĂ. Astăzi, românii din județele Harghita, Covasna și Mureș sunt nevoiți să își apere de unii singuri drepturile identitare elementare din postura de victime ale unei autonomii locale caracterizate, de cele mai multe ori, de politici publice care urmăresc separatismul teritorial pe criterii etnice, segregarea etnică și, nu de puține ori, cu conținut xenofob antiromânesc. […]Încălcarea drepturilor românilor din județele Harghita, Covasna și Mureș reprezintă o încălcare a intereselor naționale ale poporului român.”[41] – Inflamarea relațiilor româno-maghiare reprezintă o sursă nesecată de capital politic pentru politicienii naționaliști și extremiști situați de ambele părți ale baricadei. Gestionarea cu succes de către statul român a situației minorității maghiare reprezintă un succes politic și diplomatic remarcabil, vital pentru integrarea României în structurile euroatlantice. Drumul celor interesați de slăbirea legăturii dintre Vest și România (și de satisfacerea propriilor fantezii xenofobe și șovine) trece obligatoriu prin Harghita, Covasna și Mureș.

În finalul versiunii anterioare a programului se menționau trei condiții pe care cei interesați să devină membri ai AUR ar trebui să le îndeplinească. Primele două conțineau unele banalități sforăitoare, iar cea de-a treia era: „să aibă ambiția de a servi drept model de conduită pentru semenii cu care are de-a face, iar pentru asta nu trebuie decât să respecte normele de morală creștină”[42]. Pentru a fi un model de conduită în societate, nu trebuie decât să respecți normele de morală creștină. La finalul discursului plin de remarci explozive despre incompetența clasei politice actuale, AUR ne oferă soluția pe care o propune, de fapt: să încredințăm puterea habotnicilor. Nu este vorba despre competență, performanță, viziune, progres, ci doar despre înlocuirea unor oameni politici (care, deși la rândul lor sunt, în cele mai multe cazuri, religioși și îndatorați bisericii, măcar au și alte preocupări) cu alții care promit că vor face „politică din credință față de Dumnezeu”[43]. Personal, între un politician corupt și unul care nu este ghidat decât de Dumnezeu, îl prefer pe primul – măcar vom avea un teren comun al discuției, deoarece amândoi suntem legați de dorința primordială de a trăi și a nu suferi; măcar acesta ar putea accepta argumente logice și, în general, probabil că nu va purta o ură existențială față de mine. Refugiat în afara domeniului rațiunii și compromisului, în schimb, trimisul lui Dumnezeu nu va fi constrâns de nimic să impună voința zeității, fiind brațul care poartă spada dreptății divine – musculatură lipsită de judecată.

În fine, odată cu cosmetizarea programului au fost eliminate și câteva comentarii veninoase care contestă nu numai legitimitatea „clasei politice” (un subiect veșnic bun de muls, în mijlocul isteriei alimentate de presa flămândă și de percepția deformată a cetățenilor ieșiți, rătăcind, din tranziție), ci a regimului. Astfel, „destrămarea blocului sovietic nu a dus la o restaurare a ordinii și valorilor noastre istorice”[44], „clasa politică actuală și-a irosit în 30 de ani legitimitatea”[45], iar „pârghiile economice, administrative, mediatice și politice sunt în mâna unui cerc privilegiat, închis oamenilor și grupurilor cu principii și cauze profund morale”[46]. Din nou, nu legalitatea contează, nu statul de drept, ci cauzele morale – oamenii morali sunt împiedicați de infrastructura democratică să își transforme convingerile personale în politici de stat.„Indiferent de orientarea politică, în spațiul public există un consens cel puțin ciudat în abordarea temelor de interes major”– în traducere, este „ciudat” că temele antidemocratice, antioccidentale și eurosceptice nu primesc recunoașterea pe care AUR ar dori-o. Deși alternanța la putere se produce constant, iar alegerile democratice nu au fost niciodată viciate (dincolo de incidentele izolate și nesemnificative pentru rezultatele finale), „o pătură mică de privilegiați ai sistemului țin departe de procesul de decizie marea parte a populației”[47] – din nou, o critică adresată, de fapt, regimului democratic, în ansamblu. „Soluțiile” propuse trimit către referendum, o armă mereu foarte eficientă pentru populiști, „Proclamația de la Timișoara”, un document revoluționar idealist și complet irelevant pentru anul 2023, și atitudinea de iredentism față de Republica Moldova („consultări publice, depolitizarea administrației publice, consolidarea, în baza istoriei noastre și a Proclamației de la Timișoara, a unui sistem politic modern, capabil să asigure dezvoltare și stabilitate economică și politică pe ambele maluri ale Prutului […]”[48]).

Repet: ștergerea acestor fraze ar putea părea, la prima vedere, liniștitoare – cu ce ne deranjează dacă programul a fost filtrat și unele prevederi care nu mai erau de actualitate sau dezirabile au fost înlăturate? Problema este că, în ciuda acestei șlefuiri, spiritul textului rămâne identic, la fel de înverșunat, iar obiectivele formațiunii sunt neclintite – doar stilul este cizelat pe alocuri, fiind diluat cu o doză ceva mai mare de diplomație. Pe măsură ce alianța devine mai abilă din punct de vedere politic, riscul ca mai mulți cetățeni să se lase păcăliți de populism crește și el. Prelucrarea constantă a programului politic ne demonstrează că AUR își ascute armele pentru marea bătălie din 2024. Vom fi capabili să ne apărăm libertatea? Va răzbate glasul rațiunii și al conștiinței dincolo de zbieretele agitatorilor și dezbinatorilor? Cert este că trebuie să ne pregătim pentru a contracara un asalt total asupra valorilor constituționale și europene: „Constituția României, ca lege fundamentală a statului, trebuie să aibă preeminență în raport cu reglementările europene”[49], consideră AUR, în opoziție cu spiritul Constituției: „Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile”[50] – respectarea drepturilor omului este întotdeauna o piedică în calea impunerii voinței antidemocratice. AUR se declară „o alternativă reală la guvernările antinaționale instalate după 1989”[51], capabilă să realizeze „stoparea prăbuşirii generale a societății”[52] și propunând „o altfel de politică față de cea a partidelor vechiului sistem corupt și birocratic, vinovate de trădarea intereselor vitale ale cetățenilor și ale țării”[53]. Din nou, revin să ne bântuie mitul oamenilor noi în politică și discursul politic alarmist. Popularitatea pe care aceste concepții au dobândit-o, cu precădere în epoca USR, poate atrage un număr considerabil de voturi către AUR, așa cum s-a întâmplat și în cadrul alegerilor legislative din 2020. AUR va veni, negreșit, cu o altfel de politică: una profund antidemocratică și antieuropeană – dacă guvernările postdecembriste, care au reușit să realizeze integrarea euroatlantică, au fost „antinaționale”, iar societatea românească, parte din UE și NATO, este într-o stare de „prăbușire generală”, opoziția față de Vest și democrație este singura cale alternativă pe care AUR o poate urma.

[1] Marea Adunare Naţională, Constituția Republicii Socialiste România din 1965, art. 30, 21.08.1965, publicată în Buletinul Oficial nr. 65/29 octombrie 1986.

[2] Ibidem, art. 31.

[3] Ibidem, art. 28.

[4] Ibidem, art. 33.

[5] Alianța pentru Unirea Românilor, „Programul partidului politic Alianța pentru Unirea Românilor”, https://partidulaur.ro/program/, accesat în data de 15.03.2023. La momentul publicării acestui eseu, fraza respectivă a fost îndepărtată din programul politic AUR și nu mai este disponibilă la adresa menționată (n.a.).

[6] Ibidem. La momentul publicării acestui eseu, fraza respectivă a fost îndepărtată din programul politic AUR și nu mai este disponibilă la adresa menționată. Există însă idei aproape identice exprimate în textul actual: „La originea familiei se află Dumnezeu, care a creat bărbatul și femeia, prin a căror uniune se perpetuează viața” sau „Din perspectiva actului de legiferare, în întreaga problematică a politicilor familiei AUR consideră, înainte de orice, că obiectivitatea biologică nu poate fi ignorată, interpretată sau păcălită, iar reglementările normative nu pot fi contrare firii umane. Ca formațiune conservatoare, AUR se angajează să păstreze consacrarea actuală a familiei în România, în materie constituțională și civilă, prin raportare la datele naturii umane, iar nu la libertatea opțiunii sexuale a persoanelor” (n.a.).

[7] Ibidem. La momentul publicării acestui eseu, fraza respectivă a fost îndepărtată din programul politic AUR și nu mai este disponibilă la adresa menționată. Există însă idei aproape identice exprimate în textul actual: „Familia constituie nucleul ansamblului social, având o structură clară și un rol bine definit” (n.a.).

[8] Ibidem. La momentul publicării acestui eseu, fraza respectivă a fost îndepărtată din programul politic AUR și nu mai este disponibilă la adresa menționată (n.a.).

[9] Justin Gafiuc, „Interviu GSP cu George Simion, președintele AUR: «În peluze circulă și idei rele, dar nu mă dezic de ceea ce îmi place»”, GSP.ro – Gazeta Sporturilor, 08.12.2020, https://www.gsp.ro/gsp-special/diverse/interviu-cu-george-simion-presedintele-aur-jandarmii-m-au-amenintat-ca-trimit-peste-mine-clanul-sportivilor-617967.html, accesat în data de 15.03.2023.

[10] Alianța pentru Unirea Românilor, op. cit. La momentul publicării acestui eseu, fraza respectivă a fost îndepărtată din programul politic AUR și nu mai este disponibilă la adresa menționată (n.a.).

[11] Ibidem. La momentul publicării acestui eseu, fraza respectivă a fost îndepărtată din programul politic AUR și nu mai este disponibilă la adresa menționată (n.a.).

[12] Ibidem. La momentul publicării acestui eseu, fraza respectivă a fost îndepărtată din programul politic AUR și nu mai este disponibilă la adresa menționată (n.a.).

[13] Ibidem. La momentul publicării acestui eseu, fraza respectivă a fost îndepărtată din programul politic AUR și nu mai este disponibilă la adresa menționată (n.a.).

[14] Ibidem. La momentul publicării acestui eseu, fraza respectivă a fost îndepărtată din programul politic AUR și nu mai este disponibilă la adresa menționată. Există însă idei aproape identice exprimate în textul actual:„Alianța pentru Unirea Românilor este un partid patriotic, de esență conservatoare” (n.a.).

[15] Ibidem. La momentul publicării acestui eseu, fraza respectivă a fost îndepărtată din programul politic AUR și nu mai este disponibilă la adresa menționată (n.a.).

[16] Ibidem. La momentul publicării acestui eseu, fraza respectivă a fost îndepărtată din programul politic AUR și nu mai este disponibilă la adresa menționată. Există însă idei aproape identice exprimate în textul actual: „Recunoaştem că omul este cununa creaţiei divine şi nu măsura ultimă a tuturor lucrurilor” (n.a.).

[17] Ibidem.

[18] Ibidem. La momentul publicării acestui eseu, fraza respectivă a fost îndepărtată din programul politic AUR și nu mai este disponibilă la adresa menționată (n.a.).

[19] Ibidem. La momentul publicării acestui eseu, fraza respectivă a fost îndepărtată din programul politic AUR și nu mai este disponibilă la adresa menționată (n.a.).

[20] Ibidem. La momentul publicării acestui eseu, fraza respectivă a fost îndepărtată din programul politic AUR și nu mai este disponibilă la adresa menționată (n.a.).

[21] Ibidem. La momentul publicării acestui eseu, fraza respectivă a fost îndepărtată din programul politic AUR și nu mai este disponibilă la adresa menționată (n.a.).

[22] Programul Partidului Comunist Român de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate și înaintare a României spre comunism, Editura Politică, București, 1975, p. 158, http://www.cnsas.ro/documente/istoria_comunism/documente_programatice/1975%20Programul%20PCR.pdf, accesat în data de 15.03.2023.

[23] Constituția României modificată şi completată prin Legea de revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003, art. 1, alin. (3), publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 767 din 31 octombrie 2003.

[24] Alianța pentru Unirea Românilor, op. cit.

[25] Ibidem.

[26] Ibidem. La momentul publicării acestui eseu, fraza respectivă a fost îndepărtată din programul politic AUR și nu mai este disponibilă la adresa menționată (n.a.).

[27] Ibidem. La momentul publicării acestui eseu, fraza respectivă a fost îndepărtată din programul politic AUR și nu mai este disponibilă la adresa menționată (n.a.).

[28] Ibidem. La momentul publicării acestui eseu, fraza respectivă a fost îndepărtată din programul politic AUR și nu mai este disponibilă la adresa menționată (n.a.).

[29] Ibidem. La momentul publicării acestui eseu, fraza respectivă a fost îndepărtată din programul politic AUR și nu mai este disponibilă la adresa menționată (n.a.).

[30] Ibidem. La momentul publicării acestui eseu, fraza respectivă a fost îndepărtată din programul politic AUR și nu mai este disponibilă la adresa menționată (n.a.).

[31] Ibidem. La momentul publicării acestui eseu, fraza respectivă a fost îndepărtată din programul politic AUR și nu mai este disponibilă la adresa menționată (n.a.).

[32] Ibidem. La momentul publicării acestui eseu, fraza respectivă a fost îndepărtată din programul politic AUR și nu mai este disponibilă la adresa menționată (n.a.).

[33] Ibidem. La momentul publicării acestui eseu, fraza respectivă a fost îndepărtată din programul politic AUR și nu mai este disponibilă la adresa menționată (n.a.).

[34] Ibidem.

[35] Ibidem. La momentul publicării acestui eseu, fraza respectivă a fost îndepărtată din programul politic AUR și nu mai este disponibilă la adresa menționată (n.a.).

[36] Ibidem. La momentul publicării acestui eseu, fraza respectivă a fost îndepărtată din programul politic AUR și nu mai este disponibilă la adresa menționată (n.a.).

[37] Ibidem.

[38] Ibidem. La momentul publicării acestui eseu, fraza respectivă a fost îndepărtată din programul politic AUR și nu mai este disponibilă la adresa menționată (n.a.).

[39] Ibidem. La momentul publicării acestui eseu, fraza respectivă a fost îndepărtată din programul politic AUR și nu mai este disponibilă la adresa menționată (n.a.).

[40] Ibidem. La momentul publicării acestui eseu, fraza respectivă a fost îndepărtată din programul politic AUR și nu mai este disponibilă la adresa menționată (n.a.).

[41] Ibidem. La momentul publicării acestui eseu, fraza respectivă a fost îndepărtată din programul politic AUR și nu mai este disponibilă la adresa menționată (n.a.).

[42] Ibidem. La momentul publicării acestui eseu, fraza respectivă a fost îndepărtată din programul politic AUR și nu mai este disponibilă la adresa menționată (n.a.).

[43] Ibidem. La momentul publicării acestui eseu, fraza respectivă a fost îndepărtată din programul politic AUR și nu mai este disponibilă la adresa menționată (n.a.).

[44] Ibidem. La momentul publicării acestui eseu, fraza respectivă a fost îndepărtată din programul politic AUR și nu mai este disponibilă la adresa menționată (n.a.).

[45] Ibidem. La momentul publicării acestui eseu, fraza respectivă a fost îndepărtată din programul politic AUR și nu mai este disponibilă la adresa menționată (n.a.).

[46] Ibidem. La momentul publicării acestui eseu, fraza respectivă a fost îndepărtată din programul politic AUR și nu mai este disponibilă la adresa menționată (n.a.).

[47] Ibidem. La momentul publicării acestui eseu, fraza respectivă a fost îndepărtată din programul politic AUR și nu mai este disponibilă la adresa menționată (n.a.).

[48] Ibidem. La momentul publicării acestui eseu, fraza respectivă a fost îndepărtată din programul politic AUR și nu mai este disponibilă la adresa menționată (n.a.).

[49] Ibidem.

[50] Constituția României modificată şi completată prin Legea de revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003, art. 20, alin (2), publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 767 din 31 octombrie 2003.

[51] Alianța pentru Unirea Românilor, op. cit.

[52] Ibidem.

[53] Ibidem.